Apus de săptămână cu film bun – Secretary aka Assume the position

La categoria “muviz for frichi pipăl”, doamnelor şi domnilor, să le urăm un călduros bun venit lui James Spader şi Maggie Gyllenhaal, dereglaţii din

Am mai zis ceea ce urmează să scriu, însă repet, fiindcă – mai ales acum – îmi place sunetul tastelor zbârnâind – urăsc să mi se povestească filme sau cărţi. E ca şi cum aş merge într-o drumeţie cu un psychic care mi-ar zice la fiecare câteva minute: acum o veveriţă virgină (wtf???) o să ne taie calea şi tu o să-i faci poze, pe stânga urmează o cascadă superbă 327.3 metri înălţime, prietenul tău tocmai a primit un sms în care scrie “iar eşti cu aia? de aia nu răspunzi?” etc. I need the f—–g thrill.

Therefore, despre Secretary alias Poziţia Nu Se Iartă (pescuit de la Carmen) o să vă dau următoarele sâuri (de la Secretary ofcorS):

Some people like it rough

Submissive

Sanatorium

Secret

Sex

Sadism

Single

Sensual

Spicy

Soulmates

 

Iar pentru cei care nu spicuieşte englezeşte:

Sălbatici e unii, bre

Supuşi până la sânge

Sanatoriu

Secret

Sex

Sadism

Singur

Senzual

Spiperat

Sărac de suflet nu mai îs, căci am găsit găsit pe cineva să mă Suporte, Servească, Slăvească, Schingiuiască, Sărute la plecare

Enjoy responsibly!

Incertitudinofobă

?Ştiţi bancu’ ăla cu “Nu sunaţi, ies eu din când în când”?

?Nici eu, dar am memorat sintagma, că-i faină şi se asortează cu ceaţa care precum turcii mă-nconjoară şi George nu mai vine?

?Decupezi scrisori de intenţie, le bibileşti, eşti deosebit de entuziasmat de această remarcabilă oportunitate, fabulezi, mai ştergi câte un paragraf, hai că prea exagerezi, mai adaugi unul dincolo, îţi lipeşti poza pe siviu, ţi-o dezlipeşti ce mama naibii doar nu aplic pentru topless assistant, te mai sună cineva de pe număr privat, îţi sare inima ca o minge proaspăt umflată, poate sunt Ei, vezi faţa de câine bătut a lu’ Lionel Ritchie care gângureşte în locul tău hello, is it me you’re looking for? E mama iar (iar!), se face că te întreabă ce-a făcut Unirea Urziceni cu Sevilla (dacă ai o mamă microbistă ca a mea, dacă nu probabil o să te întrebe dacă ai mâncat, dacă ai fost la dentist, dacă ţi-ai/i-ai luat medicamentele ori alte treburi d-astea materne), se face că-ţi povesteşte despre doctorul la care a fost săptămâna trecută, se face multe altele şi toate doar pentru ca înainte să închidă să-ţi arunce, aşa într-o doară: şi ai ceva veşti?

?Sigur că ai, dar nu vrei să spui la nimeni, sâc! Hai să vedem ce-o să faceţi! Mai ales ţie, mamă. Hai, mai perpeleşte-te niţel. Creierul are nevoie de tonice, astfel se usucă şi se resoarbe.?

?Nici vorbă de uşa aia imaginară împodobită cu lacăte ca un pom de Crăciun decorat de un obsesiv compulsiv, în care căreia stai cuminte şi aştepţi tot cuminte “Nu sunaţi, ies eu din când în când”, cu Lionel Richie rebegit de frig lângă tine, cu mustăcioara lui neagră presărată cu promoroacă… Helloo.?

?Nici nu se pune problema să pui mâna pe telefon şi să zici, auzi, madam HR, dacă la voi merge treaba la fel de repede ca procesele de recrutare, nu ieşi, mai trec eu din când în când. Îhîm.?

Să votăm, dar

Din folclorul electoral, am primit una bucată banc ce rezumă şi rezolvă splendid drama alegătorului:

O bătrânică la cabina de vot. Stă 20 minute, toată lumea la coadă o aşteaptă, începe rumoarea, vociferările… Iese bătrânica şi întreabă:
- Maică, “f*tu-vă-n gură” se scrie legat sau despărţit ?

 

 

leapşa mutilată

Deci: celor care demisionează le doresc să aibă bun – simţul de a nu blogări pe tema asta. În caz contrar se prea poate să păţească ca (cocofonie necesară) mine şi anume să se trezească cu joburi de genul: completaţi în timp util următoarea leapşă pantagruelică. 59 de întrebări, domnul Zizzou? Păi e frumos? Da’ la zicala “roata se învârteşte, că doar n-o avea colţuri ca romburili”, v-aţi gândit? Se vede treaba că nu…

So, selected items only:

1.Ce speli prima dată la duş?

Cada, bre.

3. Îţi place cafeaua?

Nu (îmi mai), da’ ea mă place pe mine.

4. Cum te simţi acum?

Captivă.

8. De ce ai o poftă acum?

De concediu.

16. Care e ultima melodie de care ai fost obsedat?

Yael Numaiştiucum – New soul.

34. Ai intrat vreodată într’un zid?

Culmea, da. Nu eu, ci şoferul. Partea luminoasă e că reuşise să reducă viteza aproape de 10km/h, deci mai degrabă am făcut dragoste tandru cu un zid. A fost repede şi nedureros pentru toţi patru.

35. Anotimpul preferat?

Liniştea.

38. Crezi că eşti bătrân?

Toţi cei care ştiu să scrie sunt bătrâni.

39. Ţi-e frică de întuneric?

Îmi place întunericul.

40. Îti place viaţa ta momentan?

O tolerez cu eroism.

46. Care e urmatorul CD pe care îl vei cumpăra?

Ceva folk.

48. Ce ai cumpărat ultima dată?

Cafea. Rămăsesem pe zero.

53. Ierţi prea mult?

Habar n-am. Cred că în creştinism cel puţin conceptul ăsta contravine dogmei.

54. Deţii o armă?

Ar trebui?

57. Îţi place de tine?

Momentan nu prea. Da’ o să-mi treacă. Nu stăm certate prea multă vreme, vorba aceea, locuim în aceeaşi garsonieră fragilă şi efemeră.

Lista completă a celor 59 de întrebări e la martirul Zizzou. Următorii pedepsiţi pentru faptul că dau pe la mine îs: Boghi, Boemii şi, new entry în blogroll, Cinabrul.

Dacă ai fantasmat vreodată să lucrezi sub acoperire…

Din oraşul fără metrou

Bizarerii

actualizare despre autoare

Absolut nimic neconform stării care mă bântuie de vreo câteva luni.

Mă restructurez, deci mi-am dat şi demisia de la job.

Sentimente? Previzibile – scârbă. Despărţirile de angajator tind să se transforme în bâlciuri de divorţ (adeseori din culpa ăstuia din urmă, dar nu neapărat). Cu mizerii de genul “dacă tot divorţăm, eu nu mai duc gunoiul” sau “lampa aia e de la mama, o iau” sau (cea mai pământeană jegoşenie) “o să-i iau ultimul şfanţ”.

Deh, unii au dificultăţi în a pricepe că nimic nu durează o veşnicie.

Ocazie cu care am aflat din pagina de anunţuri – angajări că în România crizată o menajeră poate câştiga 900 dolari americani pe lună – cică să mai faci o facultate…

Altminteri, vremuri paşnice vă doresc.

amurg

Povestea cartofului preaprăjit şi a seminţei albinoase

(cu ilustraţii de Realdo)