Am avut un moment în care am vrut să şterg blogul, din motive temeinice, irelevante pentru voi. N-am fost “lăsată”, din motive superficial, aproape relevante pentru mine. Adevărul e că a fost mai uşor să mă las rugată să-l cruţ. Mi-a calmat scurtă vreme angoasa. De astă dată, aleg moderat. Sunt aici lucruri faine pe care le-am scris şi pe care nu mă lasă inima să le arunc în containerul netului. Voi continua să scriu pe un blog privat, pentru că acesta nu mă mai reprezintă.  Incă nu ştiu unde, dar ştiu ce. Nu mai simt nevoia presantă de a fi pe plac (blogo)lumii întregi. Nici de a mă justifica, legitima. Nu mai simt nevoia de-a mă fâţâi în faţa ei. Nu mai resimt pulsiunea de a-i arăta ce urâtă e. Nici eu nu-s Cosânzeana.

Anunțuri