Moartea nu poate schimba asta.
Îţi spun şi aici pentru că şi aici vorbesc cu Dumnezeu.
Îţi spun şi aici fiindcă sunt doar un ghem de carne şi neputinţă. Nu pot clădi o scară din regrete până sus la tine, ar fi o scară de gumă.
Mâinile tale aspre mi-au fost răgaz. Aşa stricată cum eram, mă iubeai şi mă iertai tacând. Mă îndurai cât nimeni. Hai să mai vorbim şi noi, Cleuţo. Eşti în sufletul meu, mămăica mea dragă, eşti dimineaţa mea veşnică. Eşti în sângele meu, în fiecare surâs cu care m-ai scuturat de lucrurile urâte care mă locuiau.
N-o să îţi spun nici măcar la revedere, ar fi o prostie uriaşă. Te-am zidit în mine reazăm, nu ieri, demult. Eşti talismanul meu vechi şi frumos, eşti singura mea poartă spre magie.

Să mă ierţi, mămăica mea dragă, încă o dată.

Anunțuri