Etichete
M-o lovit boghi ieri c-o leapşă foarte gravă, pe care io am sâmţit-o abia azi, că, deh, e şoricul gros zilele astea. În fine, încerc să scormonesc prin copilărie după supereroi (a se citi personaje preferate):
- Remi din Singur pe lume, pen’că e puternic şi fragil la un loc.
- Dick Sand din Căpitan la 15 ani, pen’că e viteaz şi precoce.
- Sherlock Holmes; he simply rules, man.
- Tăti personajele din volumele de “poveşti nemuritoare”, fiin’că trăiau vieţi fantastice. Dacă se îmbolnăveau beau niţică apă vie şi erau brand new, aveau mereu un Făt ori o Cosânzeană care să-i iubeşte infinit şi necondiţionat. Erau frumoşi de nici soarele nu-i putea privi (de unde concluzionăm că erau cam anemici săracii, da’ nu era bai, că apa vie-i panaceu). Mai toţi primeau moşteniri / wedding gifts a căror descriere începea cu “împărăţia toată”. Nu se exista discriminare, rasism şi alte bălării, iar dacă se exista venea Zâna cea Bună şi paf rezolva problema. Nu îi punea nimeni să facă teme, ci li se dădeau doar quest-uri pe care le duceau inevitabil la bun sfârşit, pen’că “tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul” numa’ lor le era prieten. Oamenii răi/zmeii/căpcăunii etc ajungeau invariabil să moară în chinuri groaznice. QED.
- Nils Holgersson, că pe cât e de mic, pe atât de descurcăreţ.
- Neghiniţă din acelasi motiv.
- Bunicul lui Heidi, că e de treabă şi are crib în creierii munţilor, acolo unde e linişte şi fain.
- Ştefăniţă alias Ştefan cel Mare din Stejarul din Borzeşti, pen’ că l-a răzbunat pe bietul Mitruţ.
- Negruţ alias Black Beauty, pentru că o fost un cal de ispravă.
- “Le Flocon du Neige”, personajul unei cărţi franţuzeşti pentru copii, fin’că avea trăsături de elf, nas caraghios, tichie ţuguiată şi era de zăpadăăăăă.
Noah, că n-o fo’ aşa grav cum credeam, ba chiar fain. Mulţămesc, boierule. Să-ţi dea Bunul Dumnezeu împărăţia toată.
Sunt expediaţi înapoi în copilărie, cu bilet dus – întors, clasa Business, Fantastic Journeys Airlines: boemii, Digital Elf, Neliniştitu’ şi Sorin.
Şi Zizzou, că el mai are încă jucării, ceea ce e admirabil fără îndoială. :D
Şi oricine o mai fi visa la Jules Verne şi fetiţa cu chibrituri.
Noah, că pe ea am uitat-o.
Yuki a spus:
faina leapas,a e gand la gand cu bucurie, si eu ma gandeam sa scriu ceva despre asta :)
brightie a spus:
:) numa’ bine, atunci
Digital Elf a spus:
ups.. cum deschisei ciocu, cum halii o leapsa…
..pai sa ma zgandesc….
boghi a spus:
ete-te la ea, intelectuala de mica. Holgersson, asta, juca la Brasov pe vremuri, nu? :))
Digital Elf a spus:
gata soro, ma zgandii…
Cărţile copilăriei, personaje
zizzou a spus:
Vreau si eu leapsa! Da’ nu o iau ca mi’s suparat ca nu m-ai nominalizat si pe je! Gata imi iau jucariile si plec!
zizzou a spus:
P.S. Fulg de Nea, how cute :P
brightie a spus:
@elf
roger that. vin sa ma zgaiesc.
brightie a spus:
@ boghi
o fi jucata maica, io eram mult prea fascinata de cartea groasa, cu coperti galbene primita de la finii maica’mii de ziua mea, ca sa mai am pentru altceva :)
brightie a spus:
@zizzou
acum ma lasi sa ma joc cu masina ta de politie? :D
brightie a spus:
P.S. Habar’ai ce cute era flocon de neige. Cred c-am invatat bruma de franca pe care-o mai stiu, doar de dragul ei. :)
zizzou a spus:
Auzi sa stii ca inca mai am jucarii din copilarie! De fapt am 12 jucarii pe baterii complet functionale si in cutie + o colectie de lego-uri :P
P.S. da te las sa te joci cu masina de politie daca ma lasi sa ma joc cu papusa Barbie :))
brightie a spus:
moama ce copil cuminte ai fost. de pe urma lu fi-miu au rams doua roti de marimi diferite, o caroserie si un motoras. :)))
p.s. barbie n-am, dar daca vrei iti dau negresa aia de cauciuc gumat :D
zizzou a spus:
Nu ca mie-mi plac mulatrele! :D
brightie a spus:
de cauciuc gumat? :)))))))))
zizzou a spus:
Din acest punct de vedere i prefer flesh and bones and also moving entities!
brightie a spus:
mare pacat. negresa va fi devastata de vestea asta.
inima de otel ce esti!
zizzou a spus:
Stainless steel! :)) mi se spune Robocop! =))
Pingback: O oaie, doua oi – o carte, doua carti – un erou, doi eroi! « Franta ori piramidonul rosu?!?
Pingback: Neliniştitu’ » Post Topic » Din cărţi