Etichete

, , ,

Între Morgan Freeman şi Samuel L. Jackson, nu prea ştiu pe care să-l aleg. Dar parcă al doilea are Ceva ăla magic şi nedefinit, care te atrage vrei au ba. Iar în Black Snake Moan e pur şi simplu de uns pe suflet, plus că mai şi îngână bluesuri de ţi se rupe inima. Un tătaie dintr-o bucată se trăieşte cuc undeva la marginea comunităţii, numărându-şi serile de singurătate între chitară şi amar. Într-o “bună” zi, se trezeşte c-o fătucă pe jumătate moartă pe lângă casă. Intrusa (Christina Ricci, pe care-o consideram a baby doll cam novice într’ale actoriei până la rolul ăsta – mă scuzaţi) e iubita unui puşcaş marin (Justin Timberlake – nici el nu-i de lepădat, dar nici cerinţele n-au fost prea mari, apare maxim 20 min) plecat în misiune. Fata are o problemă destul de presantă. Şi eu am una: cum să zic că o cam mănâncă păsărica fără să… Ups. Deci, tataie dă peste mamzel şi, ca bun creştin ce se află, o duce repede în coşmelia lui trei lemne şi şapte cuie să-i oblojească rănile. Doar că nebuna e cam greu de ţinut în mijlocul pădurii doar cu unsori, bluesuri şi pilde. Iară când a-i de-a face cu nebunii, binişorul nu-i cea mai fericită alegere. Deci tătaie n-a cugetat prea mult, că treaba era clară ş-o legat-o pe donşoara Iwantsomeactionrightnow direct cu lanţul de calorifer. Bre, opriţi-mă, că vă zic tot.

Noah, pe lângă poveste, care-i faină tare, ce mi-a plăcut foarte mult este atmosfera de Blue(s) America pe care o creează filmul. Mai că-ţi vine să-ţi vinzi Iphone-ul şi celelalte jucării primite de Crăciun şi să-ţi cumperi un bilet care să te ducă acolo la mama lor, pe tărâmul muzicii ciocolatii. Un demo la cele zise mai sus, găsiţi pe site-ul oficial al filmului, meniu, video, Stack – O – Lee Video.

P.S.

Uitam să petrec geamătul şarpelui negru pe blog, dacă nu citeam Hush Hush, de Sorin, care tot din categoria “Take me home down south, where the honey is” face parte.

Anunțuri