Etichete

, ,

de la Madelin

1. ce ai vrut “să te faci când te faci mare” – când erai la grădiniță

Dottoressa, presupun. Altfel nu văd de ce la nu ştiu care serbare purtam halat şi stetoscop şi rânjeam mulţumită. Singurul lucru pe care mi-l amintesc perfect clar de la grădi e siropul de zmeură pe care mi-s servea bona mea bătrână şi zgârcită care locuia pe strada Agrişelor – şi mirosul de supă caldă din casa ei, mereu acelaşi.

2. ce meserie ai învățat în școală?

Să mint frumos. Ei îi ziceau şi ,specialist comunicare şi relaţii publice’.

3. ce meserie practici acum? (cât de departe este de cea învățată?)

Asistentă de şefi, mulţi şefi. Foarte aproape mi-s. Pe scurt să asişti pe cineva înseamnă să facilitezi comunicarea acelui cuiva cu restul lumii. E mai interesant decât pare. Uneori se întâmplă un caraghios (aşa îl văd eu) transfer de putere, alteori eşti privit drept spion (colegii nu prea bârfesc cu tine – ceea ce mi se pare foooarte satisfăcător!), ai acces la informaţii classified, ai posibilitatea de a influenţa nişte oameni la care se ajunge destul de greu – asta presupunând că ai şef/şefi democrat/ţi.

Nu mint, nici frumos, nici urât. Da, se poate, mai ales dacă lucrezi într-un ong. Dacă munceşti îndeajuns cu tine cât să realizezi că nu-i nicio ruşine s-o sfecleşti uneori; iar să-ţi asumi lucrul ăsta, înseamnă să câştigi credibilitate.

4. dacă ai putea schimba brusc cariera (lăsând partea financiară și pe aia de prestigiu la o parte), ce ai face?

Aş scrie jurnale de călătorie. Îmi place să descopăr locuri noi şi să povestesc despre ele.

Poftiţi la leapşa, leapşa caldă avem!

Anunțuri