Etichete

,

Nu pot să mă lansez în bloguială logoreică / logoree bloguistică fiindcă

  1. n-am timp
  2. s-ar putea să încep să mă vixctimez şi nu vreau pentru că n-am motive serioase să fac asta, am o viaţă faină, slavă Domnului, şi împlinită (da, am! – Tre’ să-mi repet asta ca să-mi intre în cap, altfel tind să mă întind: da’ numai puţin, aş mai vrea şi teneşi roşii şi casă lângă lac ş.a.m.d)
  3. chiar n-am timp

Deci repejor, recomand HappyThankYouMorePlease, un love story (epifanie 1: îmi plac poveştile de dragoste, epifanie 2: una dintre cerinţele unui film Bun e o coloană sonoră de ascultat pe repeat, rugăciune 1: care aveţi inspiraţie, pls recomandaţi-mi un roman fain de dragoste – de la Murakami încoace nu prea am pus mâna pe aşa ceva & I am in the mood for it) foarte finuţ, fără siropozităţi şi clişee şi care, în plus, expune nişte idei cel puţin foarte haioase, cel mult foarte interesante în ce priveşte “the pursue of love”. Personaje savuroase, bine interpretate de-o mână de actori la care numai un snob le-ar putea pune tag “second hand Hollywood”.
Din coloana sonora ce m-a ameţit, Jaymay cu Never be daunted. PS anticipat: sunt criminale cărţile poştale din clipul ăsta homemade!

Anunțuri