Etichete

, , , , ,

Mi-s abonată la misiva cu ştiri RobbieWilliams.com. Nu ştiu exact de ce. Accesez rar legăturile trimise şi uneori şterg mesajele fără să le citesc. Bănuiesc că m-am înregistrat în ideea că voi fi printre primii care vor afla că vineeee în Româniaaaa! Îmi place mult muzica lui RW, însă mi-e tare drag şi datorită unei reacţii pe care a avut-o într-un concert din UK. Cumva s-a produs o fisură în platoşa pe care orice personalitate o poartă pentru a se feri de setea de sânge proaspăt a tabloidelor şi vampirilor de pretutindeni. Mai că n-o plâns în timp ce mulţumea publicului că, în ciuda tabloidelor ş-a vampirilor de pretutindeni, i-a rămas alături. Takes guts and character to do let yourself out like that. Anyway, peste ce am dat astăzi pe site / blogul lui:

 

Mi s-a conturat în minte imaginea unor groupies care atârnă ore în şir cu un petic alb de hârtie între degete, cu braţele întinse peste gărduleţe. Aşteptând recuperarea magiei. Mă gândeam că regii pop de azi sunt regii taumaturgi din evul mediu sau preoţii şi efectul lor universal asupra celor mulţi. Cum oamenii care trimit scrisorele unui artist visează să fie contaminaţi cu măreţia, cu strălucirea lui, altfel de unde dorinţa de apropiere fizică? precum credincioşii ce sărută transfiguraţi moaştele sfinţilor, precum leproşii tnjind după atingerea vindecătoare a regilor. Cum îşi asumă patetismul, eşecul şi oprobiul, we just wanna piece of magic. Cum poate fi acest lucru urât?  

Nu RW, ci Poets of the Fall ca mesageri ai înălţării prin muzică.

Anunțuri