Etichete

, , , ,

Am dobândit prin muultă muncă o leapşă foarte… chirurgicală de la Rontziki. Ar trebui să scalpez ce-am învăţat eu în aproape 33 de ani pe Terra. Hm. Aş scrie mult şi bine (?!) despre jde teorii, dar ce folos?
Un singur lucru vreau să împărtăşesc cu proaspeţii ori viitorii părinţi care dau pe aici, lucru pe care eu l-am înţeles târziu. Şi încă, şi tot mai dau rateuri.

Lăsaţi-vă copiii să crească. În pace.

alternativ

Lăsaţi-vă copiii în pace. Să crească.

După mulţi ani în care i-am tot livrat juniorului textele moştenite (nu fă asta aşa, că nu e bine, fă-o invers, nu-ţi lăsa şosetele murdare în pat, nu minţi, scrie frumos, pune data la fiecare lecţie, nu te bate cu colegii, ţine spatele drept, ţine pasul cu ceilalţi, mănâncă tot din farfurie (?!?), respectă pe dom’ profesor, ştergeţi nasul, când cineva vorbeşte, ascultă etc şamd), am ajuns la inevitabila concluzie că am monologat probabil mai mult decât un dus cu pluta. Nu aşa se cresc copiii. Dacă vrei ca fiul / fiica ta să crească drept şi frumos, bagă-ţi teoriile şi impulsul de-a face pe omul mare şi înţelept undeva şi educă-l – imediat ce devine biped – folosind cel mai simplu şi mai neintruziv instrument, exemplul. It really works. Copiii sunt papagalii perfecţi –  din inconştienta ambiţie de-a fi (ca) oameni(i) mari. Acolo unde exemplul nu funcţionează, mergi pe tactica pluralului, în loc de “spală-te pe dinţi” – “hai să ne spălăm pe dinţi”. Vrei să citească o carte? Nu-i ţine predici infinite despre cât de supercalifragilistică e, cumpără-i-o şi gata. O citeşte, zi merci, n-o citeşte, c’est la vie. N-o să “câştigi” mereu, e clar. Ori poate o va citi când te aştepţi mai puţin. Vrea să iasă din casă în toiu’ iernii în maieu? Lasă-l. O să priceapă singur că-i o prostie. Vrea să deseneze pe pereţi? Lasă-l! Nu face absolut nimic rău, dimpotrivă. Nu vrea să-şi facă tema, probabil are un motiv. Ascultă-l! Copiii sunt persoane, nu roboţei care execută sarcini indiferent de circumstanţe. Să-l laşi să ia propriile decizii din timp înseamnă că adultului care va ieşi din el nu-i va fi teamă să aleagă şi va dobândi o stimă de sine care altminteri e destul de greu de construit. Într-o coajă de nucă, încearcă să-i spui cât mai rar nu – cu excepţiile de bun simţ, fireşte.

În ce mă priveşte, cred că unica lecţie relevantă e

\

Dau leapşa de pomană.

Anunțuri