Etichete

, ,

am fost odată un copil sfios, cam anemic, ciudăţel şi fricos. nu mă prea înebuneam după jocuri (laolaltă) cu mulţi copii, ci preferam să-mi fac de joacă singurică într-un loc neştiut decât de mine. nu-mi plăcea gălăgia, agitaţia, competiţia – certurile iscate de pierzători mă demoralizau. luaţi-vă voi la întrecere, eu v-aştept aici. mare lucru nu s-a schimbat, fapt confirmat de proaspătul meu şef care ocazional mă verifică ridicând o sprânceană: eşti dubioooasă.

uite d’aia am început să-mi găsesc locşoare ale mele departe de lumea dezlănţuită, unde eu cu mine şi fără vreun prieten imaginar făceam diverse chestii pe care le fac piticii de sex feminin ca instruire pentru căsnicie, such as căsuţe, păpuşi de cârpe, mâncare cu pătrunjel şi pământ etc. sau nu făceam absolut nimic productiv, ci doar hălăduiam în scop de omorât vremea.

primul locşor secret a fost coridorul vegetal de un metru lăţime (dar luuung) dintre spatele casei bunică-mii şi gardul vecinului, unde mă războiam cu paianjenii ca să ajung la smochin – singurul smochin din curte – şi cercetam pământul umed în căutare de comori pe care doar oamenii mici şi deştepţi ştiu să le aprecieze la adevărata lor valoare: monezi coclite, bucăţi de haine vechi mâncate de molii, o jucărie stricată – dar ‘nouă’!, pietre colorate ori străvezii, floricele nemaivăzute, animăluţe mici şi drăguţe, uşor de manevrat: gândaci, fluturi, omizi – era un adevărat discovery channel acolo.

la braşov aveam un loc din marginea pădurii, lângă staţia de alimentare a funicularului care aproviziona restaurantul panoramic de pe tâmpa, unde tocam frunze la vulpi şi colectam conuri de brad şi obiecte pierdute de puţinii nebuni care se plimbau pe acolo, mâncam jir şi măcriş (şi mama se mai întreba de ce nu mănânc acasă), iar toamna ne făceam paturi de frunze roşii în care ne scăldam. aici nu mergeam niciodată singură – erau urşii vecinii noştri, dar nici să ne împrietenim prea brusc n-am fi vrut, mai ales că braşovul are o mitologie stufoasă a celor ucişi de mor-mor ori marcaţi pe viaţă de întâlnirile wiiild.

am mai avut vreo câteva locuri speciale, dar n-o să le redescopăr acum pe toate. am vrut numa’ să vă fac poftă. :)

Anunțuri