Etichete

, ,

Mă gândeam că n-ar fi tocmai rău să trăieşti într-un aeroport. Bei cea mai scumpă cafea din lume şi ai acces gratuit la wireless. :) Foloseşti cele mai fine parfumuri – tot gratis, ai câte o budă la distanţă de-o privire şi unde să pui capul, sigur găseşti. Poţi să cunoşti lumea fără să pleci vreodată din loc. Toţi pasagerii ar fi foarte prietenoşi cu tine, fiindcă eşti ca acasă, în vreme ce ei sunt confuzi şi pierduţi în ţara nimănui. Sunt mişto aeroporturile dimineaţa, oamenii abia îşi târâie oasele şi trollerele pe culoare, majoritatea magazinelor sunt închise şi te poţi dormi pe tine în voie. Plus că nimănui nu-i arde de vorbă, ceea ce’mi merge la corason – pălăvrăgeala matinală îmi zgârie timpanele.

Tura asta mi-a plăcut de austrieci, parcă erau mai nice. Probabil primăvara îi face mai toleranţi, mai de gaşcă. Am învăţat să zic Grüß Gott; una dintre cele mai frumoase şi mai calde formule de salut  – culmea, aparţine unui popor destul de… friguros. M-au nedumerit pe alocuri, ieri am văzut un nenea care a fugit prin ploaie vreo 100 m cu umbrela închisă în mână spre maşină. Lene, simţ practic antipractic? Puştii lor merg dimineaţa la şcoală pe trotinete, echipaţi aproape fără excepţie cu casca de protecţie – n-are cască? îţi arde polizei o amendă de te ustură cardul. De-ai pune un plod de-al nostru să meargă la 7:20 cu trotineta, probabil te-ar des..parenta. :) Anyhow, mă înnebunesc după Viena. Încă nu-mi vine să cred că am fost aici pentru a doua oară, singură singurică şi am străbătut aproape tot oraşul ca pe-un schweitzer, fără să fie nevoie să întreb o chestie măcăr. Am văzut Kunst Haus Wien şi am rămas mesmerized, dar mai zic altă dată despre asta. Mă lasă ăştia aici, de nu dau shut down la ferestre. :) 

Anunțuri