Etichete

, , , , ,

oamenii fug de vieţile lor împrumutate în ziua a cincea taie cu un brici de luni până vineri de vineri până duminică fug în păduri în munţi în casele altor oameni care-i aşteaptă cu oale şi grătare fierbinţi şi sticle multe şi doze de chestii care în care poţi să te uiţi nu să priveşti să-ţi dai drumul ca pe un tobogan eu nu fug mă scufund în moleşeala pe care urmele lor au lăsat-o în oraşul împrăfoşat în zumzetul timid al ultimelor loganuri dezertoare ce rost ar avea numai mâine nu e iar luni fac băi de lirism nu al meu al meu doarme de vreun an nu nu e mort e nemuritor vă povesteşte nichita mai multe dacă vreţi e tânăr doamnă n-am urmă de griji mă tot gândesc la cât de mici suntem cât de ingraţi eu şi cu mine acum chiar în secunda în care procreez trivialităţi blogovine pe canapea cu câte un gând la florile pe care mi le voi pune în părul de mireasă

undeva în mexic pe vagoanele unui marfar pe nume Bestia (noaptea când adormi la o curbă poţi să cazi sub roţi) nişte puşti fug de vieţile lor de luni până duminică 24 ori 7 egal aceeaşi deznădejde ei n-au două zile de evadare au doar La Bestia sueno americano Nueva York ţara făgăduinţei o să muncesc acolo cu un văr de-al meu o să-i trimit bani mamei nu mă iubeşte d’aia fug mereu zice şi-n ochi îi scapără o scânteie care confirmă ăsta e adevărul frust şi puţin nu de sărăcie fuge de frig la el în suflet sunt troiene ca la polul nord tot anul îmi imaginez cum în Nueva York o să ne jucăm cu zăpada

copii cu capete pline de fluturi şi fulgi de nea n-au nimic decât şepcile cu NY tricourile cu Route 69 şi visul ilusion în limba lor unei ţări care-i aşteaptă cu multă love cu toate lucrurile frumoase din poze şi poveşti celelalte poveşti nu-i sperie n-au nimic de pierdut nu le pasă că vor lăsa în urmă doar un „death form” pe care va cineva va dactilografia în căsuţa despre cauza morţii exposure aveţi un plan întreabă reporterul puştiul râde ce cretin auzi la el un plan nu noi doar călărim bestia însă răspunde să ne ascundem bărbatul care le cară trupurile goale de viaţă înapoi în Mexic are faţa brăzdată de cuvintele pe care le rosteşte tristeţe şi durere asta simt sentimentul rămâne în mine ca o bombă e acolo şi o femeie aşteaptă Bestia ţine pe picioare un prunc de câteva luni cu pielea înroşită de urticarie îl unge cu cremă un oengist un activist obosit debordând însă de speranţă poate azi răzgândeşte câţiva înainte să                 îi dai doar sân nu da şi Gatorade

Anunțuri