Etichete

,

Deunăzi mă uitam la un film şi-am revăzut o scenă foarte familiară cu un el deasupra unei fetişcane, sărutându-se cu foc şi pară, degetele lui s-au dus către marginea chilotului şi… ea a zis nu. S-au mai sărutat preţ de un câteva secunde, apoi mâna lui iar a coborât acolo, ea a spus din nou nu. Şi încă o dată, măcar să fie impar numărul tentativelor. Şi mă gândeam – cum am fost nu o dată într-o situaţie similară şi urmarea evidentă în film şi în realitate a fost că el s-a îmbufnat ca şi cum i se refuza un drept de la Dumnezeu venire – oare de ce trebuie să zicem nu de trei ori, de ce trebuie să ne faceţi să ne simţim vinovate că vrem să vă sărutăm şi nimic mai mult. Şi cine va spus vouă că atunci când femeile spun nu, de fapt vor, da vor!?

Anunțuri