Etichete

, ,



m-a întrebat R. când mai am timp să scriu păi n-am de unde să am că-s doar neam de Moromete da’ mă-ncolăcesc ca un câine muşcat de frig în timpii morţi dacă n-am îi inventez iau timpi pentru altceva şi-i asasinez sunt obligată să fac chestia asta am o datorie morală faţă de mine e ca armata pe vremea lui Ceau ca donarea de sânge tot atunci e un soi de incontinenţă altcumva nu pot să mă a de re con ţin e singura autonomie permisă în patria mea click and scroll down 4 homeland disambiguation da ştiu gândesc îngust poate egoist e singurul mod de-a exista singular eu la puterea a doua în rest lumina lăptoasă a frigului tot felul de efemeride varice rapoarte neputinţă rufe mirosind a ce e mai urât în noi şi nu mă refer la rahat confruntarea asta limitată ca timp nelimitată ca arteziană de frustrări cu blueshitul din jur da blue nu bull simt cum îmi cresc bube în cap când văd campanii genul ăsta când aud că opt martie e un clişeu care te obligă să dai flori femeilor fraţilor haideţi să fim solidari măcar în micnicie să abolim opt martie e cea mai mare minciună a noastră să nu mai sărbătorim nimic şi pe nimeni vă rugăm insistent nici măcar să nu vă mai băgaţi picioarele de azi înainte dăm m*** doar contra cost câteodată oamenii mă cotropesc îngrozitor mă agresează prin nuda prezenţă sunt foarte mulţi iar eu sunt allein îmi place ălain ăsta nemţesc mi se pare mai fidel ideii de însingurare decât alone singur solo seul îmi place că seamănă la moacă pe cât se diferenţiază în miez cu de românescul alean poate cel mai frumos cuvânt din limba română zi şi tu străine cum să nu-ţi vină

să vagabondezi prin tine însuţi

Anunțuri