Etichete

Luni am ajuns la muncă la 8:25. Am dat neaţa unei colege care deja înota într-un vraf de hârtii, avea o privire de om hăituit de termene-limită. Pe la 2, aceeaşi colegă, mai şefă ca mine, fiindcă eu nu sunt şefă, iar ea e – deşi respinge jenată titulatura cu care-o mângâi ocazional, mi-a cerut “ok”-ul să dea un mail. Am întrebat-o râzând de ce verifică tocmai cu mine, doar ştie bine că e “ok”. “Sunt foarte obosită”. Luni după-amiază. Ce lume e asta? Călărim bezmetici săptămâna, l-am ucis pe luni, pe marţi, pe miercuri, ah în sfârşit e joi mai e puţin, vineri călărim ceasul, mai sunt cinci ore, trei, două, mai sunt patruzeci de minute. Iar luni suntem foarte obosiţi. Jalnic.Trebuie să învăţăm să trăim full-time, altfel suntem pierduţi.

Anunțuri