Etichete

,

Deci râd ca buha la computer. Faza cu blues pe repeat de mai devreme mi-a amintit cum pe la 15 ani mă inamorasem concomitent şi iremediabil (fabulam io pe-atunci) de unu’ (mai multe detalii decât sexul masculin nu-mi parvin) şi de piesa asta

Un binevoitor anonim mi-a înregistrat-o pe casetă de la un cap la celălalt şi am ascultat-o vreo câteva zile, jelind de ziceai că mai am o săptămână până pe lumea ailaltă. Căutând acum piesa, m-am stupefiat să aflu c-a ieşit pe piaţă în 1997. Adică aveam 19 ani, nu 15. Deci nu se poate să fi fost atât de proastă la 19 ani. Nu accept.

Deci, nu mă lăsaţi singură, atât de singură, singură, atât de singură, singură, atât de singură. LOL NU-SE-POA-TE!

Anunțuri