Etichete

,

Mi s-a întâmplat adeseori în librării, văzând o carte la reducere, al cărui autor mi-era necunoscut, să ezit a o cumpăra, pe principiul ieftin şi bun mai rar. Ei bine, deşi Păienjenel o costat doar opt lei (aviz amatorilor) face fiecare bănuţ. Cu condiţia să-ţi placă proza dark.

Păienjenel e un băiat plăpând precum arahnida ce-i dă porecla şi, surpriză, la fel de vorace. Trăieşte cu mama lui de treabă, o icoană de femeie nu alta, şi cu tăticul morocănos şi beţivan în mahalaua ceţoasă a Londrei. N-are prea multe bucurii, însă undeva la jumătatea distanţei între ai lui reuşeste să-şi ţeasă pânza, hrănindu-se mai ales cu fabulaţii. Cumva, cu chiu şi vai, ar fi putut să iasă din el un domn aproape normal. Asta dacă n-ar fi apărut Hilda Wilkinson, o curviştină ce-a luat în stăpânire minţile, familia şi casa tatălui de păienjenel. S-a tot fâţâit cu blana ei murdară si cărnurile fierbinţi pe lângă instalatorul Horace Cleg, până ce bietul om n-a mai răbdat şi s-a dedat la treburi ruşinoase. Nici Păienjenel nu stă prea bine cu răbdarea – mama lui a dispărut, iar grăsana de Hilda i-a luat locul de parcă n-ar fi existat niciodată. Criminalii ăştia doi chiar îl iau de prost… cum să plece mama lui în Canada fără să-l ia şi pe el? Cum să nu-i fi scris măcar un rând acolo…?

Mi-au plăcut tare mult descrierile lui McGarth; cu ochii închişi vedeam efectiv curtea îmbâcsită a familiei Cleg, loturile de grădină pe care Horace lucra sâmbăta (parcă) şi străzile scufundate în pâcla alburie ce-l făcea pe Păienjenel să se simtă în regulă. Mi-a plăcut alternanţa timpurilor şi îmbinările lor şi, mai ales, finul simţ cu care scriitorul a dozat dezvăluirile.

P.S. Tocmai am închis Spider de Cronenberg. O ilustrare magistrală a expresiei “a te screme să ecranizezi un roman neecranizabil”. Lumea lui Dennis Cleg alias Păienjenel e predominant nonverbală, iar muţenia şi bâiguielile lui Ralph Finnes nu sunt deajuns pentru a o ilustra. Eterogenitatea şi complexitatea elementelor ce formează reţeaua în care se mişcă Dennis nu pot fi redate prin doar câteva cadre statice şi cinci dialoguri forţate să îndrume privitorul. Pe lângă asta, Cronenberg eşuează în a prezenta motorul care alimentează cursul evenimentelor – obsesia băieţelului vizavi de mama sa şi sexualitate.

Anunțuri