Etichete

, , , , , , , , ,

Probabil unele dintre «cele mai» adevărate lucruri citite vreodată:

«Da, domnule, am ajuns la Golful Mexic şi am intrat în el şi m-am înecat. Am făcut-o pe gratis. Când mi-au pescuit cadavrul au constatat că era însemnat : Scutit de taxe vamale, Myrtle Avenue, Brooklyn ; a fost expediat ramburs. Mai târziu, când am fost întrebat de ce m-am omorât, nu m-am putut gândi la alt răspuns decât : pentru că am vrut să electrific cosmosul ! Vroiam să spun prin asta un lucru foarte simplu – Delaware, Lackawanna şi Western fuseseră electrificate, Seaboard Air Line fusese electrificată, dar sufletul omului era încă în stadiul de tramvai cu cai.»

« Când stau la biroul meu, pe care am plasat un carton cu inscripția «Voi, cei care intrați aici, nu părăsiți orice speranță », când stau la biroul meu rostind Da, Nu, Da, Nu, îmi dau seama cu o disperare care se preface în furie albă, că sunt o marionetă în mâinile căreia societatea a vârât o mitraliera Gatling. Până la urmă nu era nicio diferență dacă făceam o faptă bună sau o faptă rea. Eram ca un semn de egal prin care trece furnicarul algebric al umanității.[…] A opri această nesfârşită jonglerie, întorcându-i spatele sau înfruntând-o fățiş şi scriind despre ea, ar fi la fel de inutil. Într-o sală a oglinzilor, nu-i chip să te întorci cu spatele la tine.»

Când se sparge buba cu spleen:

« Muzica e o diaree. Un lac de gazolină, duhnind a gândaci de bucătărie şi a urină stătută de cal. Notele tărăgănate sunt spumele şi saliva epileptticului, sudoarea nocturnă a negrului excitat, drăcuit de evrei. În vaietul unsuros al saxofonului colcăie întreaga Americă, în acel scheunat sleit, frânt, al morselor cangrenate care sălăşluiesc în Point Loma, Pawtucket, Capul Hatteras, Labrador, Canarsie şi punctele intermediare. Caracatița dansează ca un  penis de cauciuc – rumba din Canalul Spuyten Duyvil inédit. Paula, nimfomana, saltă în rumba cu sexul exfoliat şi  răsucit ca o coadă de vacă. În burta saxofonului zace sufletul american care-şi pârțâie inima satisfăcută. Nimic nu se pierde – nici măcar un scuipat de băşină.»

Adevărul te va elibera. (?!?)

« Şi babacul meu a căzut curând într-un soi de idolatrie adolescentină ; nu mai vorbea de nimic altceva decât de preot, pe care-l considera prietenul lui. Şi, cum în viața lui nu se uitase la o Biblie, ca de altfel la niciun fel de carte, am rămas înmărmuriți, ca să nu spun mai mult, auzindu-l rostind o mică rugăciune înainte de a începe masa. Executa această ceremonie într-un fel ciudat, de parc-ar fi luat un tonic, bunăoară. Dacă îmi recomanda să citesc un anume verset din Biblie, adăuga imediat : «O să-ți facă bine». Descoperise un nou leac, un soi de remediu băbesc, garantat să tămăduiască toate bolile, pe care-l poți lua însă chiar dacă nu eşti bolnav pentru că, în orice caz, n-are ce să-ți strice. Se ducea cu regularitate la toate slujbele şi la toate ceremoniile şi, între acestea, când ieşea să ia puțin aer, se oprea la casa preotului şi stătea la o şuetă cu el. Dacă preotul spune că preşedintele e un suflet ales şi că deci trebuie să fie reales, bătrânul repeta aceste cuvinte oricui vroia să-l asculte şi îi îndemna pe toți să voteze pentru realegerea preşedintelui. […] Dacă preotul, pe parcursul predicii, pomenea de piramide, bătrânul începea pe dată să se informeze desprre piramide. Şi-i trăgea întruna cu piramidele, de parcă fiecare avea datoria să se familiarizeze cu subiectul. »

Doamne, fă-mă altfel.

«Fireşte, nu aveam nevoie de grotescul, stingheritorul, antediluvianul birou pe care-l instalasem în salon; fireşte nu aveam nevoie de douăsprezece scaune goale aşezate în cerc în jurul lui; aş fi avut nevoie doar de un spațiu în care să scriu şi de un al treisprezecelea scaun care să mă extragă din zodiacul folosit de ei şi să mă plaseze în raiul de dincolo de rai.»

Ce naiba înseamnă să fii bogat?!

”Țineam sub braț o servietă ce conținea un prospect care prezenta Encyclopaedia Britannica. Urma să circul sub protecția întunericului şi să vând blestemata de enciclopedie unor nenorociți care vroiau să-şi îmbogățeacă spiritul.[…] De câte ori se deschidea o uşă, vedeam alt monstru şi, în cele din urmă, am ajuns la un amărât care vroia întradevăr să îşi îmbogățească spiritul, şi asta m-a dat gata. M-am ruşinat de mine însumi, de țara mea, de rasa mea, de epoca mea. M-am străduit din răsputeri să îl conving să nu cumpere blestemata de enciclopedie. M-a întrebat atunci, cu inocență, ce m-a adus la casa lui şi, după un moment de ezitare, i-am trântit o minciună uluitoare, o minciună care, mai târziu, avea să se dovedească a fi un mare adevăr. I-am spus că mă prefăceam numai a vinde enciclopedia, pentru a putea cunoaşte oamenii şi a scrie despre ei. Ceea ce l-a interesat enorm, chiar mai mult decât enciclopedia. Voia să ştie dacă îi pot spune ce voi scrie despre el. Mi-au trebuit douăzeci de ani ca să pot răspunde la această întrebare, dar iată acum răspunsul. Dacă mai vrei să ştii, John Smith din Bayonne, sau cum te-o fi chemând, ăsta-i răspunsul… îți sunt foarte îndatorat, pentru că, după minciuna aceea, am părăsit casa ta, am rupt prospectul enciclopediei britanice şi l-am aruncat în canal. Mi-a făgăduit mie însumi să nu mă mai înfățisez niciodată oamenilor sub pretexte false, chair dacă ar fi fost să le plasez Sfânta Biblie. Nu o să mai vând niciodată nimic! Chiar dacă ar fi să crăp de foame. Luasem hotărârea să plec la mine acasă şi, întradevăr, să scriu despre oameni. Şi dacă cineva o să bată la uşa mea ca să-mi vândă ceva, o să-l invit înăuntru şi o să-l întreb: “De ce faci lucrul ăsta?” Şi dacă îmi va răspunde că trebuie să-şi câştige existența, am să-I ofer toți banii pe care o să-i am şi o să-l implor să se gândească bine la ceea ce face. Vreau să împiedic cât mai mulți oameni să pretindă că fac una sau alta pentru a-şi câştiga existența. Nu e adevărat. Ar putea să moară de foame. Fiecare om care moare de foame din proprie voință mai adaugă o piedică la procesul automat.”

Habar n-am dacă mi-a plăcut Miller au ba. Miller e ca tequila. Nu poți să te distrezi cu el până la capăt, fără să-ți asumi voma acră de după. Pe deasupra mai e şi chior. Li se întâmplă firesc tuturor celor care cred prea zdravăn. Mi-a zis Yehudi Menuhin acum două seri.

Editare după: Ajunsă la celălalt tropic, am reuşit să am habar.

Poza de la http://nicholaslaclair.com

Anunțuri