Etichete

,

Prima zi de şcoală: antologică! Cu o seară înainte, mami m-a spălat pe cap şi mi-a aranjat părul cu foenul şi peria. În timp ce făcea ultimele retuşuri a observat că procesul respectiv cauzase o panică nebună în fauna locală. Un păduche disperat încerca să se refugieze pe un obraz. Cum mama n-a iubit niciodată animalele, m-a proptit pe un scaun, mi-o aşezat drăgăstos mecla pe masa din bucătărie şi, până pe la patru dimineaţa, întreaga familie s-a întreţinut cu un genocid. Deci nu-mi amintesc aproape nimic din prima zi de şcoală. Doar că îmi umblau prin capul căpiat de oboseală, pe lângă păduchii scăpaţi ca prin minune din urgia unghiilor ucigaşe, benzinei, piaptănului special, exclusiv două cuvinte: sunt păduchioasă, sunt păduchioasă, sunt păduchioasă.

Primul meu sărut: religios şi timid. Cântam amândoi în corul bisericii şi nefăcuta s-a întâmplat undeva în preajma sanctuarului într-o seară de primăvară, pe furiş, cu frică şi ruşine. Un Adam şi o Eva moderni, ascunzându-se de ochiul uriaş şi atoatevăzător al Domnului. Pe Adam îl chema Marian şi-a fost primul meu iubit. Avea un frate foarte geamăn, respectiv geamănul cel rău – Gică :D sau aşa ceva. Micul diavol, cum a aflat că ne puparăm, încerca să se aleagă şi el cu ceva bunătăţi. Căci nu-i puteam deosebi decât după comportament, îl puneam să zâmbească – avea un dinte bulit în faţă – prin urmare mai mult de-o îmbrăţişare furişată n-o putut căpăta.

Prima formaţie care mi-a plăcut la nebunie: Nu mi-a plăcut vreo formaţie “la nebunie”. Queen, în limite rezonabile, în special piesa asta

Primul CD cumpărat, n-a existat. Am sărit direct la DVD. Până prin 2006 am folosit cu succes walkman-ul. Am fost deosebit de mândră când mi-am luat prima casetă din banii mei – nu ştiu sigur dacă era The Eminem Show sau albumul de debut al lui Darren Hayes.

Primul cuvânt pe care mi l-a adresat prietena cea mai bună, a fost tăcut.

Era mică şi creaţă, cu nişte ochi albaştri mari cât două universuri. Stăteam amândouă, două fetiţe de câte cinci ani, înfofolite până la ochi, în capătul de sus unei scări uriaşe de beton pe care-o urcasem cu greu, probabil una urmărind-o timid pe cea dintâi. Ne-am jucat vreme îndelungată în tăcere, fiecare pe jumătatea ei de scară, trăgând din când în când cu ochiul la ce face cealaltă.

Prima restanţă şi ultima a fost la italiană. Nu m-am dus la examen, că era ziua lui fi-miu. Am luat-o, fără dureri de cap, în septembrie. Da, vorbesc italiană, mai ales în somn. Tot ce-mi amintesc după doi ani de studiu e că mi chiamo Claudia, ho ventiseti anni e ho un gatto nero.

Addendum: între timp m-am specializat într-un alt fel de restanţe ale căror destinatari sunt mereu aceiaşi: asociaţia de locatari, Enel, UPC, Romtelecom, niciodată factura de internet, deoarece asta ar fi chiar inadmisibil.

Prima zi de muncă. Aveam doişpe – treişpe ani, când mama s-a decis să mă responsabilizeze. Prin urmare mi-a produs un job ca vânzătoare de ziare part-time. Mă sculam la 5 ca să iau ziarele de la dispeceratul RAT Braşov şi le vindeam în staţia de autobuz. În prima zi m-am simţit specială şi oficială, fiindcă purtam o vestă şi-o taşcă turcoaz pe care scria mare MESAGERUL.

Prima dată în disco / club: Eram prin liceu când am fost corupte de nişte prieteni să mergem la disco. Disco asta era în incinta patinoarului de sub Tâmpa şi consta într-un bar, câteva mese şi scaune de plastic, clasicul glob şi neoanele care fac albul să lucească albăstrui et biensur musique. Tre’ să fi fost neasemuit de importantă şi frumoasă, pentru că un tip de la o masă învecinată m-a cinstit la un moment dat cu o cola, deoarece citez “ai o dantură superbă”. Deh, fiecare cu fetişul lui.

Prima oară când ai postat pe blog: a 24 – a zi de aprilie, în urmă cu doi ani.

Prezenta leapşă, dobândită de la Zizzou, mutilată, revăzută şi adăugită este predată spre propăşire lui Realdo, Funcţionarei, Elfului şi cui o mai vrea s-o facă pentru prima oară :D.

Anunțuri