Etichete

, , , , , , , ,

Unul dintre cele mai faine filme văzute vreodată pentru că vorbeşte despre relaţia părinte copil în termenii în care ar trebui definită din punctul meu de vedere, în termenii pe care nu-i pot respecta pentru că cei x ani de-acasă sunt atât de adânc înfipţi în mine încât nu mă lasă (deajuns), în termeni de JUST SAY YES, în termenii libertăţii.

Ok, probabil că aievea aşa ceva nu se poate realiza. Respectiv. Nu poţi aproba aproximativ oricare cerere venită din partea kinderului fără ca la un moment dat acest da garantat să nu se întoarcă împotriva tututor. Sau nu cred eu suficient în sistemul de educaţie lasă-l să-şi rupă dinţii, data viitoare o să-şi pună singur casca.

Am câteva amintiri din copilărie care au răsărit din puţul memoriei văzând filmul. Eu şi mama la Basic Instinct şi la Tăcerea Mieilor (la al doilea m-o strâns de mână tot filmul şi-a vrut să plece de vreo trei ori). Mama mergând cu mine pe stradă îmbrăcată (eu, bineînţeles :D) într-o pereche de iegări şi c-o vestă turcoaz dureros de ţipătoare. Eu şi mama bătându-ne cu apă prin casă. Mama făcându-mi şuviţe blonde în clasa a noua. Eu şi cea mai cool mamă din lume – a mea.

Clive Owen e un actor senzaţional. Mă gândeam ascultându-i vocea – am văzut filmul de două ori în trei zile – că omul ăsta m-ar putea hipnotiza (iar eu cred că nu pot fi hipnotizată). Însă dincolo de voce, sunt celelalte elemente ale nonverbalităţii care abilitează un actor să empatizeze cu personajul până la nivelul la care nu mai există distincţie între cei doi. Şi Clive poate face asta – ireproşabil.

Îi fac onorabilă concurenţă Nicholas McAnulty – cel care-l portretizează pe Artie, piciul rămas fără mamă prea devreme, rupt între a-şi juca copilăria şi a-şi petrece mama lungit pe podea privind dincolo – şi George MacKay, pe care-l ştim din Harry Potter drept roşcovanul Ron, de astă data în pielea unui adolescent care aleargă către singurul om pe care şi-l dorea aproape şi căruia i-a dus crunt lipsa – tatăl său.

Nu mai bat câmpii de dragul tastaturii, vedeţi filmul ăsta, e drumul înapoi către copilăria pe care câteodată doar ne-am imaginat-o.

Cheers, mates!

Anunțuri