Etichete

Se făcea că eram la ţară – stranie expresie la prima impresie. La a doua îţi dai seama că România mai e ţară doar acolo, căci acolo încă n-a apucat să fie (complet) contaminată de americănisme, europenisme şi alte isme mai cool decât a fi român.

Deci se făcea că eram la ţară şi mă durea grădina cheală de verde, oarbă de flori, dar mă durea dulce – când eram adolescentă rebelioasă m-a bătut un gând de-a mă trăi la mănăstire.

Se făcea că mamaia intra în camera scundă şi caldă de sobă, cu baticul gros înţesat de pânze de păiang şi cu braţele doldora de lemne. Închizând uşa cu spatele, bâiguia ceva onomatopee pe limba ei, urrrr, aiaiaiai frig, dică, frig de îngheaţă babele şi dădea drumul butucilor în ligheanul metalic, ciuruit de rugină, ce zace la gura sobei iarnă de iarnă. Apoi, îşi împingea bărbia ascuţită către mine, cu ochii râzând, cu o mimică pe care doar eu o ştiu şi ştiu s-o descânt: zi şi tu, fată, ceva. nu sta aşa ca o mofluză.

Se făcea că uliţa, casa şi părul îmi miroseau a lemne arse şi a colaci fierbinţi şi că toate astea se întâmplau sâmbătă, iar până sâmbătă doar o zi mai e.

Anunțuri