Etichete

, ,

Cea mai mare cumplită trădare pe care un suflet de om poate s-o desfacă e să se uite pe sine. Eu am reuşit măgăria asta, acum o viaţă. Da, o viaţă a trecut de atunci, de când trăiam viaţa altcuiva, hăituind-o ca o pasăre de pradă, încercând să astâmpăr o foame care nu era a mea. Aş schimba ceva, dacă aş putea? Nici măcar un apus, pentru că altminteri, acum n-aş mai fi nici eu, nici aici. Însă anii trecuţi prin mine ca printr-un ciur, mă dor ca nişte cicatrici nevindecate.

În Braşov circulă un mit despre un băiat care într-o noapte s-a jucat de-a sălbăticia cu un urs venit să se hrănească la containerele de gunoi şi nimerit în cabana improvizată unde băiatul şi prietenii săi jucau cărţi. Dacă eşti născut în Braşov şi, mai ales, dacă ai copilărit literalmente la poalele Tâmpei, nu se poate să nu-l fi auzit. Băiatul a întărâtat ursul cu o brichetă, până ce animalul, agasat, l-a cuprins în braţe şi a pornit să urce cu el în pădure. Prietenii şi vecinii au făcut singurul lucru despre care ştiau că s-ar putea să ajute. Au adus câteva maşini la poalele muntelui, îndreptând farurile către întunericul copacilor. Ursul l-a eliberat şi apoi şi-a văzut de drum. Băiatul şi-a recăpătat viaţa, dar a rămas claustrat într-o amintire. Se spune că umblă prin oraş fără rost, repetând la nesfâşit trei şi numai trei cuvinte: Feriţi-vă de urs.

Când ai cunoscut, chiar şi doar parţial, sfârşitul, al trupului, al sufletului ori al amândorura, devii inevitabil un băiat ce poartă mereu unul şi acelaşi refren pe buze: Nu te trăda pe tine.

Unica datorie care contează e să-ţi fii aproape, orice alt drum e o fundătură.

Am început să scriu aici pornind de la premisa asta şi îi mulţumesc lui Sorin pentru (încă o) reamintire. Citiţi-l şi voi, e cu rost.

De luni de zile nu mai citesc ziare. Şi nici la tv nu stau. Privesc lumea de sus, de pe deal, trântit în iarbă, ascuns în iarbă. Îi aud uneori vuietul surd, tropăitul nervos, scrâşnetul. Dar ceea ce mă preocupă cu adevărat e doar lumea mea, oricât de naiv sau atins de idealism pare ceea ce spun. Din fericire îmi pot apăra această lume a mea, acest timp personal. Nu-s constrâns să fac nimic care să nu semene cu mine însumi. Pot sta sus pe deal, trântit în iarbă.

Anunțuri