Prin iunie (aprox), urmărind campania Viaţa după Colectare, eu şi Realdo i-am trimis lui Piedone scrisorica asta de amor ecologic, concepută de iniţiatorii campaniei (mulţam MMV!):

Am primit răspuns relativ repede, dar nu ne-am entuziasmat prea tare, fiindcă nu se face primăvară aşa uşor. La fel de repede ne-a contactat şi o reprezentantă Rebu să clarificăm detaliile legate de contractul cu asociaţia de locatari etc.

Pubelele au ajuns acum o lună – cu personalul, dar important e că sunt aici şi după cum se vede sunt şi bine hrănite.

Deci se poate, clar. Cu condiţia să faci cu doar 5 minute mai mult decât să spargi seminţe în faţa blocului şi să te lamentezi că ţara ta e de kkt.

Prezenta reprezintă o dedicaţie pentru cei care abuzează de expresia: “m-am săturat de România”, cărora doresc să le transmit pe această cale un călduros:  Şi România s-a săturat de voi!

Leapşă cu ciudăţenii la urechi furată de la Alphadog.

1. Alphadog zice: “Dacă mi-e somn, pot adormi fără probleme într-o discotecă. O dată am adormit pentru cîteva minute lîngă o boxă de uriaşă într-un club.” Brightie a avut aceeaşi experienţă, numa’ că era la un party, nu în club şi a dormit vreo două ore bune.
2. Suplimentar, mi s-a raportat de către Realdo că am cântat în somn ca o privighetoare. How about that ?
3. Alphadog mai zice: “În timp ce mă spăl pe dinţi, mă plimb prin toată casa.” Brightie’s way: căţărată pe marginea cadei, mă admir de la distanţă în oglinda din hol. Suportă variaţiuni: când mi-e foarte lene, mă spăl pe dinţi tolănită-n pat.
4. Another morning habit: când mă trezesc călcată de marfar, îmi torturez ness-ul cu zahăr aşezată direct pe gresia din bucătărie.
5. Mă enervează celularele şi le-aş interzice. De fapt mă enervează telefoanele, motiv pentru care uneori le închid şi asta mă face să mă simt sublim – ca pe o insulă numai a mea.
6. Tot de la Alpha: “Nu suport bijuteriile.” Nici eu; îmi plac, dar nu le suport. Motiv pentru care adeseori, imediat ce ajung la birou, dau jos fie cerceii, fie brăţara, orice ar fi ceea ce mă jenează (bijuterii, bre, minţi murdare care sunteţi!). O să mă întrebaţi de ce naiba mi le pun de la bun început. Vă ofer răspunsul preferat al juniorului meu: nu am un răspuns.
7. Nu îmi plac boielile, nici femeile care îşi transformă feţele în măşti. Unde e frumuseţea lor, atunci? Cum e să te sărute cineva pe obraz şi să rămână cu buzele încărcate cu fond de ten? E dezgustător şi jenant.
8. Sunt o blatistă incurabilă, deşi detest să îmi negociez eliberarea frauduloasă din ghearele controlorilor. Nici amenzile nu le plătesc – când eram prin liceu strânsesem sub un dulap, să nu vadă maman, un teanc de cărţi poştale în care eram ameninţată iar şi iar cu nu ştiu ce dacă nu achit datoriile faţă de RAT Braşov. Nu m-a învăţat minte nici măcar faptul că am fost constrânsă a le da graurilor cel mai fain ceas de mână deţinut vreodată, pe care – colac peste pupăză – îl primisem de la unul dintre cei mai frumoşi oameni cunoscuţi vreodată. Concomitent, mă mândresc foarte tare cu impecabila mea corectitudine şi nu consider că blatoşenia adumbreşte meritele mele de om drept şi onest. Nu glumesc. Cred că transportul în comun ar trebui să fie gratuit. Şi prin urmare este – 364 zile pe an – pentru mine.
9. Nu îmi plac comediile tâmpite, dar jelesc de ţi se rupe inima la dramele cu adâncă morală, vezi Pay it Forward & co.
10. Nu îmi place să îmi spăl părul şi să-mi fac pedichiura – dacă cineva doreşte să facă joburile ăstea pentru mine, plătesc gras. This is really sick, I know.
11. De copil îmi doresc să pot auzi gândurile oamenilor şi încă nu mi-a trecut, deşi sunt conştientă că e sinonimă voia asta cu a-ţi dori un demo la iad.
12. Am obiceiul să dau necunoscuţilor răspunsuri contradictorii la întrebări extrem de simple, doar de dragul de a vedea cum se instalează stupefacţia pe feţele lor. N-o fac des, fiindcă am remuşcări instantaneu.
13. Ani de zile am colecţionat note de plată cu semnăturile celor care participau la masa cu pricina pe verso. Le am şi acum.
14. Tot despre asta – când luam nota “luam” şi un suvenir, o floricică, un serveţel, o linguriţă, ceva. Nu cred că furtul de floricele sau linguriţe e furt.
15. Sufăr de empatie cronică şi sunt aproape incapabilă să-mi controlez ori maschez emoţiile. Dionisiacă până la Nietzsche – oriunde ar fi el acum – şi înapoi. Culmea e că cei care nu mă cunosc bine, ar jura citind cele de mai sus că mint cu neruşinare. Mi-a zis un dentist o dată că i se pare că sunt o fiinţă echilibrată. Am fost fericită pe chestia asta câţiva ani după mărturisire.
16. Vorbesc cu mâţele pe stradă într-un mod care mă îngreţosează teribil: fetiţaaa, ce faci frumuseţe mică, ce faci tu, eşti cuminţică, te alinţi, daaa, te alinţi, lepră mică ce eşti. Treaba e că nu mă pot abţine; atunci când dau cu ochii de-o mâţă, parcă mă posedează spiritul unei casnice plictisite până în vârful unghiilor.
17. Vorbesc singură în general, în particular, acasă, pe straße, la muncă, la shopping – maxim o propoziţie simplă. Cel mai aiurea a fost la cinema o dată, când m-am trezit redând scena cu voce tare şi hohotind corespunzător – eram sigură că sunt cu cineva – nu eram.
18. Ţes scenarii în minte cu oamenii de pe stradă, mi-i imaginez dansând lambada de exemplu sau păruindu-se (după circumstanţe).
19. Aş obliga prin lege oamenii indecent de bogaţi să doneze un procent din venituri săracilor. Mi se pare despicable să-ţi cumperi lenjerie intimă cu cristale nu ştiu de care, în timp ce alţii n-au nici măcar apă, nu după ce să o bea. De ce e ciudată treaba asta? Apăi contravine  principiului care stă deasupra tuturor celorlalte în grădina mea: niciun om nu ar trebui să fie obligat să înfăptuiască ceea ce nu doreşte.
20. Cred că singurătatea e înţeleasă greşit şi blamată pe nedrept. Până la un punct singurătatea e o chestie plină ochi.
21. În ultima vreme fac mici greşeli deliberat, fiindcă ani de-a rândul nu mi-am dat mie însămi voie să fac asta şi e un sentiment foarte fain să poţi spune fără resentimente: Am greşit – se întâmplă, acum mergem mai departe.

La categoria “muviz for frichi pipăl”, doamnelor şi domnilor, să le urăm un călduros bun venit lui James Spader şi Maggie Gyllenhaal, dereglaţii din

Am mai zis ceea ce urmează să scriu, însă repet, fiindcă – mai ales acum – îmi place sunetul tastelor zbârnâind – urăsc să mi se povestească filme sau cărţi. E ca şi cum aş merge într-o drumeţie cu un psychic care mi-ar zice la fiecare câteva minute: acum o veveriţă virgină (wtf???) o să ne taie calea şi tu o să-i faci poze, pe stânga urmează o cascadă superbă 327.3 metri înălţime, prietenul tău tocmai a primit un sms în care scrie “iar eşti cu aia? de aia nu răspunzi?” etc. I need the f—–g thrill.

Therefore, despre Secretary alias Poziţia Nu Se Iartă (pescuit de la Carmen) o să vă dau următoarele sâuri (de la Secretary ofcorS):

Some people like it rough

Submissive

Sanatorium

Secret

Sex

Sadism

Single

Sensual

Spicy

Soulmates

Iar pentru cei care nu spicuieşte englezeşte:

Sălbatici e unii, bre

Supuşi până la sânge

Sanatoriu

Secret

Sex

Sadism

Singur

Senzual

Spiperat

Sărac de suflet nu mai îs, căci am găsit găsit pe cineva să mă Suporte, Servească, Slăvească, Schingiuiască, Sărute la plecare

Enjoy responsibly!

?Ştiţi bancu’ ăla cu “Nu sunaţi, ies eu din când în când”?

?Nici eu, dar am memorat sintagma, că-i faină şi se asortează cu ceaţa care precum turcii mă-nconjoară şi George nu mai vine?

?Decupezi scrisori de intenţie, le bibileşti, eşti deosebit de entuziasmat de această remarcabilă oportunitate, fabulezi, mai ştergi câte un paragraf, hai că prea exagerezi, mai adaugi unul dincolo, îţi lipeşti poza pe siviu, ţi-o dezlipeşti ce mama naibii doar nu aplic pentru topless assistant, te mai sună cineva de pe număr privat, îţi sare inima ca o minge proaspăt umflată, poate sunt Ei, vezi faţa de câine bătut a lu’ Lionel Ritchie care gângureşte în locul tău hello, is it me you’re looking for? E mama iar (iar!), se face că te întreabă ce-a făcut Unirea Urziceni cu Sevilla (dacă ai o mamă microbistă ca a mea, dacă nu probabil o să te întrebe dacă ai mâncat, dacă ai fost la dentist, dacă ţi-ai/i-ai luat medicamentele ori alte treburi d-astea materne), se face că-ţi povesteşte despre doctorul la care a fost săptămâna trecută, se face multe altele şi toate doar pentru ca înainte să închidă să-ţi arunce, aşa într-o doară: şi ai ceva veşti?

?Sigur că ai, dar nu vrei să spui la nimeni, sâc! Hai să vedem ce-o să faceţi! Mai ales ţie, mamă. Hai, mai perpeleşte-te niţel. Creierul are nevoie de tonice, astfel se usucă şi se resoarbe.?

?Nici vorbă de uşa aia imaginară împodobită cu lacăte ca un pom de Crăciun decorat de un obsesiv compulsiv, în care căreia stai cuminte şi aştepţi tot cuminte “Nu sunaţi, ies eu din când în când”, cu Lionel Richie rebegit de frig lângă tine, cu mustăcioara lui neagră presărată cu promoroacă… Helloo.?

?Nici nu se pune problema să pui mâna pe telefon şi să zici, auzi, madam HR, dacă la voi merge treaba la fel de repede ca procesele de recrutare, nu ieşi, mai trec eu din când în când. Îhîm.?

Din folclorul electoral, am primit una bucată banc ce rezumă şi rezolvă splendid drama alegătorului:

O bătrânică la cabina de vot. Stă 20 minute, toată lumea la coadă o aşteaptă, începe rumoarea, vociferările… Iese bătrânica şi întreabă:
- Maică, “f*tu-vă-n gură” se scrie legat sau despărţit ?

Deci: celor care demisionează le doresc să aibă bun – simţul de a nu blogări pe tema asta. În caz contrar se prea poate să păţească ca (cocofonie necesară) mine şi anume să se trezească cu joburi de genul: completaţi în timp util următoarea leapşă pantagruelică. 59 de întrebări, domnul Zizzou? Păi e frumos? Da’ la zicala “roata se învârteşte, că doar n-o avea colţuri ca romburili”, v-aţi gândit? Se vede treaba că nu…

So, selected items only:

1.Ce speli prima dată la duş?

Cada, bre.

3. Îţi place cafeaua?

Nu (îmi mai), da’ ea mă place pe mine.

4. Cum te simţi acum?

Captivă.

8. De ce ai o poftă acum?

De concediu.

16. Care e ultima melodie de care ai fost obsedat?

Yael Numaiştiucum – New soul.

34. Ai intrat vreodată într’un zid?

Culmea, da. Nu eu, ci şoferul. Partea luminoasă e că reuşise să reducă viteza aproape de 10km/h, deci mai degrabă am făcut dragoste tandru cu un zid. A fost repede şi nedureros pentru toţi patru.

35. Anotimpul preferat?

Liniştea.

38. Crezi că eşti bătrân?

Toţi cei care ştiu să scrie sunt bătrâni.

39. Ţi-e frică de întuneric?

Îmi place întunericul.

40. Îti place viaţa ta momentan?

O tolerez cu eroism.

46. Care e urmatorul CD pe care îl vei cumpăra?

Ceva folk.

48. Ce ai cumpărat ultima dată?

Cafea. Rămăsesem pe zero.

53. Ierţi prea mult?

Habar n-am. Cred că în creştinism cel puţin conceptul ăsta contravine dogmei.

54. Deţii o armă?

Ar trebui?

57. Îţi place de tine?

Momentan nu prea. Da’ o să-mi treacă. Nu stăm certate prea multă vreme, vorba aceea, locuim în aceeaşi garsonieră fragilă şi efemeră.

Lista completă a celor 59 de întrebări e la martirul Zizzou. Următorii pedepsiţi pentru faptul că dau pe la mine îs: Boghi, Boemii şi, new entry în blogroll, Cinabrul.

Absolut nimic neconform stării care mă bântuie de vreo câteva luni.

Mă restructurez, deci mi-am dat şi demisia de la job.

Sentimente? Previzibile – scârbă. Despărţirile de angajator tind să se transforme în bâlciuri de divorţ (adeseori din culpa ăstuia din urmă, dar nu neapărat). Cu mizerii de genul “dacă tot divorţăm, eu nu mai duc gunoiul” sau “lampa aia e de la mama, o iau” sau (cea mai pământeană jegoşenie) “o să-i iau ultimul şfanţ”.

Deh, unii au dificultăţi în a pricepe că nimic nu durează o veşnicie.

Ocazie cu care am aflat din pagina de anunţuri – angajări că în România crizată o menajeră poate câştiga 900 dolari americani pe lună – cică să mai faci o facultate…

Altminteri, vremuri paşnice vă doresc.