Brightie este
O femeie cu stimă de sine acrobatică, voinţă, impulsivitate şi non-conformism în supradoză, piele albă şi grupa de sânge A2. 
M-am născut la Brasov în ‘78 şi am copilărit cea mai mare parte a timpului acolo, restul pe mal de Dunăre la bunici. Pasiuni de pubertă: cărţile, muntele şi marea, filmele, muzica şi scrisul. Menţinute încă plus publicitate, fotografie, pictură, teatru, va urma.
Am terminat Comunicare şi Relaţii Publice la UB acum ceva ani. Cel mai probabil nu voi presta niciodată în industria publicitară, deoarece consumă prea mult timp, iar eu mi-am făcut un scop din a trăi prior la a munci. Nici jurnalismul nu mă atrage, căci am jucat deja reporteriţa şi calitatea de hienă fără scrupule (fiindcă fără ea, greu de crezut ca meseria asta să aducă satisfacţii nemăsurate) nu mă defineşte.
Dac-aş fi un fruct aş fi pepene roşu, dacă aş fi un nume aş fi Aimee sau Manon, dacă aş fi o ţară aş fi India, dacă aş fi o emoţie aş fi nerăbdare, dacă aş fi o minune aş fi apă.
Mi-e frică de:
- oamenii fără ţărmuri
- păianjeni
- proşti
- deşertăciune
Nu vreau să mor. Doh.
Back to future, mi-ar plăcea să numesc servici o editură aerisită, cu ferestre deschise. Îmi doresc să scriu mai mult şi fără frică. Vreau să-mi pun faptele unde-mi stau vorbele.
de-ndata ce te-ntreaba careva ‘ce interes ai’, inseamna ca nu te crede.
si daca, dupa tot ce-ai scris, mai poate pune-ntrebarea asta, ii semn ca nu merita sa-ti mai pierzi timpul cu el.
alina
in principiu subscriu cu amandoua mainile la ce zici.
insa mi-e greu sa nu iau in considerare exceptiile, mai ales ca adeseori m-am numarat printre ele.
sunt oameni care au incercat sa ajute si au fost dezamagiti. (aici se naste reticenta si evident dorinta de a sti cat mai multe despre… )
stiu un caz foarte aiurea cu un ONG din UK care a finantat construirea unui adapost in Bucuresti prin ‘97. cand au fost informati ca totu-i gata au trimis pe cineva sa vada ce si cum s-o facut. reprezentatntul a gasit in loc de adapost fundatia unei cladiri a carei constructie nici nu incepuse…
luat la cunostinta. interesant. cu asta trebuia sa incepi
blogul (ma refer la descrierea ta, nu la explicatiile legate de acest demers)
florin,
ce sa-ti spun?! io cred ca nu-i foarte important cine sunt oamenii (cum ii cheama, unde s-au nascut, cine i-a crescut si cum, cate facultati ori clase au), ci ce lasa in urma lor.
asa se justifica ne-aparitia paginii “about me” pana acum.
multam de vizita.
stii? intr-un fel sunt tare trista ca pagina asta a trebuit sa apara…
ziceai ceva de martini ????
Ano,
Nici io nu-s extaziata
), daca se cerea pentru scopul mai presus de.
Cel mai probabil am sa scot detaliile nitel mai intime dupa ce trece valul asta. Cea mai mare teama a mea e de-a fi gresit inteleasa, s-apoi am incercat sa evit si asa.
Muuuuuuuult martini si muzica buna!
eu cred ca cel mai important este ca oamenii sa se cunoasca intre ei.
am gasit asemanari si deosebiri intre povestea ta si o alta care inca nu are curajul sa apara
uneori povestile noastre ne descriu mai bine decat ar putea s/o faca faptele.
florin,
nu neg.
curaj!
nu suntem intregi, pana nu suntem onesti cu noi insine.
io am vazut englezi construind cu mana si banii lor, adaposturi pentru sinistrati, in timp ce oamenii locului fumau la gard cu mana streasina la ochi, sau se holbau mirandu-se cat is de fraieri unii.
fiecare dupa puteri, deh.
si stiti care-o fost mirarea-mi de pe urma?
englezii insisi nu erau asa de oripilati, cum au fost eu, la acea vreme.
“i-ok, draga mea, m-a linistit o doamna, suntem aici sa ajutam, nu sa ne plangem!”
io nu pot sa cred ca traim intr-o astfel de lume
fac 30 de ani si nimic nu stiu
mai rabda un-an, doi … vorbim porma despre dispret si singuratate.:)))
cum te pot ajuta cu initiativa legata de cei fara adapost? eventual cu niste post-uri / link-uri pe blogul meu si pe http://www.turism-forum.ro
deocamdata ai putea da un link spre “Pledoarie din strada” daca vrei.
initiativa s-a stins incet fiindca alegatorii se multumesc cu promisiuni sf ale leprelor astora politice si nu vad peste gardul ograzii lor.
nu-i bai, mergem mai departe. sunt si oameni ca tine pe aici, pe voi ne bazam.
prima data la primar, dar mai asteptam o vreme sa-si intre in paine.
si o petitie pentru adaugarea unui articol la legea stupefiantelor prin care sa se restrictioneze accesul la aurolac si sa fie incadrat macar ca substanta periculoasa, daca nu ca drog.
O descriere drăguţă . Fără prea multă sare şi piper . Un om este frumos nu pentru cum arată ( ştiu că s-a spus ) , nu pentru cât se laudă ori câte roţi a schimbat la maşină ci pentru modul în care a trăit . E deajuns să ştii că ai făcut un alt personaj să zâmbească şi poţi fi fericit . Nu trebuie să laşi cine ştie ce pe urma ta . O amintire , o imagine demnă de luat exemplu , un om . Dacă faci ce-ţi place şi nu te pierzi pe drum , câştigi .
Succes cu blogul
iti multumesc pentru comentariul tau. a venit in clipa, in care nimic nu se mai putea intampla astazi. minunat. nu trebuie sa depasesti pe nimeni, poate doar pe tine. sper sa mai treci pe la mine. acum ma pun sa citesc ce ai scris.
multumirile mele calde si [cu ridicat de palarie] o noapte cat mai blanda!
f.
dear sensless:),
subscriu opiniei, mai ales ultimei afirmatii.
multumesc asemenea.
flavius,
ma bucur tare mult ca gandul meu ti-a fost aproape tocmai cand aveai nevoie.
cu siguranta mai trec, caci rar mi se intampla sa admir intr-adevar un scriitor si asta inseamna ca am de invatat si voi fi aproape.
cu drag si reverenta, o zi luminoasa!
Brightie salut initiava ta si la mine in oras sunt destui napastuiti,parca nu mai sunt in canale dar pe srtazi cumplit.
O prietena de-a mea si-a ipotecat apartamentul l-a pierdut si acum sta in cimp.
Am fost in vizita e oroare or sapat asa ca o grota in pamint ,fara curent plin de tintari si Doamne ce situatie materiala a avut.
Vezi ce ti-e viata cind te hazardezi.
Te pup e frumoasa Sofie sa va traiasca.
geta,
d-aia nu ma joc eu cu bancile decat pentru depozite.
doamne fereste si doamne ajuta, poate reusesc sa se adune cumva, rude nu au?
multam de urare si tie fetele!
Nu mama ei a murit ,tatal sta cu una si are un ap. cu trei camera dar stii tu cel mai bine fiecare cu ale lui.
Eu o mai ajut cu bani sub forma de imprumut si cind vrea sa-mi returneze gasec tertipuri si ma fac ca ploua.
Acum plec si nu stiu cum sa intru pe cartile tale exact ce-mi place si mie ma mir ca n-ai scris Paul et Virginie.
Pup cu drag azi fata mea face 20 de ani cea mica Roxana.
geta,
pai cum sa intri “pe carti”, e doar cate o poza cu coperta, nu si continutul.
MULTI ANI FERICITI ROXANEI!
Stiu dar vroiam sa comentez la Invitatie la vals ,sau nu se poate sa fac comentarii ca nu vreau sa fiu insistenta.
Multumesc in numele fetei mele Eliza-Roxana .
pup drag geta
a trecut ceva timp, doar pentru ca nu am stiut cum sa raspund. ma flatezi, si nu merit toate cuvintele acelea.
sper sa nu dezamgesc si de aici incolo
flavius
si se pare ca avem ceva in comun: brasovul
da, avem, tare bine mi-a facut sa vad imaginea de pe frontispiciul blogului tau. mi-e dor de acasa…
in ce priveste raspunsul, e stiut deja, cuvintele nu vin cand vrem.
cand vin “ceilalti” in bucuresti?
inca nu stiu cand mai dam prin bucuresti, insa in iulie poate fi vazuta o parte din ceilalti cu un proiect. revin cu detalii
si mie mi-e dor de brasov, inca doua zile…
ok
(ce bine ca ai catre ce numara invers … )
cu multumiri ca ma citesti. in legatura cu textul asupra caruia ai zabovit: nu are cum sa fie decat sincer, in unicele clipe de sinceritate, in care am ceea ce mi-am dorit in ultimii 2 ani jumatate. trebuie sa ne bucuram de clipele sincere, sa le savuram ca pe un vin rar, pe care il bei o singura data in viata.
flavius,
sante!
ma ‘nervezi
ia uite ce avatar mi/ai pritocit =))
siiiiiigur iar tie poza ti/a construit/o iepurele alb.
si te rog nu ma baga la “oameni buni”.
motani eventual.
mai, omule bun, adica pardon, motanule – hihi, aveam sa-ti platesc o polita – poza am uploadat-o myself caci pot caci mi-s user wordpress. tu nu esti caci nu esti om bun
)
deci… god save the white rabbit
Frumos si La Multi Ani tie si celor dragi ,cu toata consideratia mea:)
bubule,
Multumim mult, un an cat mai bun tie si celor dragi!
Eu sunt un om care iubeste asocierile de cuvinte. Sunt fraze care pur si simplu le iubesc cand le vad. I loved this one: “Mi-e frică de oamenii fără ţărmuri, de păianjeni şi de deşertăciune. Nu vreau să mor. ” Beautiful!
erata: *pe care, sorry
nu stiu de ce nu iti apar celelalte doua comentarii… ca aprobate sunt…
sunt incurabila!
))
credeam ca ai comentat tot acolo la postul aniversar si ma miram de ce, Doamne iarta-ma, nu-ti apar nici tie, nici mie comentariile o data
multumesc de apreciere, cathy
“Brightie este…O femeie cu stimă de sine acrobatică, voinţă, impulsivitate şi non-conformism în supradoză, piele albă şi grupa de sânge A2.”
Dar nu ai spus nimic despre:
- melancolii de toamna
- flegmatice ferestre
- colerice avanturi
- sangvinitatea frunzei de artar… (glumesc…)
cât despre proşti, nu trebuie să-ţi fie frică..ei au fost, sunt şi voi dăinui în veacul veacurilor…totul e să te obijnuieşti cu ei…
o zi bună şi numai soare…(chiar şi aşa, tomnatic cum este el…)
Ehe, pane, apăi dacă spun tăt, apoi ce-am să fac..oi tace o viaţă?
)
De obişnuit nu duc lipsă, dară cum îi fac pe ei să se obişnuiască să nu mai obişnuiască în preajmă-mi?
Şi ţie să-ţi fie soare.
dadui click pe mess, sa-ti las un pup, si ma trezi acilea. neinvitata. si pe nepusa-masa. nici nu stiu daca sa ma ’sez colea intr-un colt cuminte sa te citesc, sau pur si simplu sa incep sa cotrobaiesc nestingherita dupa gandurile-ti, stiind ca tu tragi cumintica la aghioase.
… cred ca am sa fiu cuminte de data asta, si am sa-ti las un pup, colea pe pragul usii. vezi sa nu dai cu botosii peste el
apai nis, sub numele de scena de pe mess sta mereu un link spre blog, deci invitata fusesi, numa’ ca nu stiai.