Etichete
Leapşa involuntară de la Cinabru
Iaca 12 începuturi de cărţi care mi-s aproape.
1. M-am născut pe 4 ianuarie 1951, deci în prima săptămână din prima lună a primului an din a doua jumătate a secolului XX. Nu cred că dată are vreo importanţă deosebită, dar din cauza ei părinţii m-au botezat Hajime, care înseamnă “început” în limba japoneză. (H. Murakami, La sud de graniţă, la vest de soare)
2. Dragostea e o bătălie pierdută dinainte. (F. Beigbeder, Dragostea durează trei ani)
3. Când dimineaţa aurie de aprilie o trezi din somn pe Mary Hawley, ea se răsuci spre bărbatu-său şi-l văzu cum, cu două degete, vârâte în gură, se strâmba la ea, făcându-şi un bot de broască. (J. Steinbeck, Iarna vrajbei noastre)
4. Oare sunt o mincinoasă? Da, fiindcă la bancă le-am spus că am şcoala de turism şi un stadiu de optsprezece luni în bucătăriile de la Ritz. Le-am arătat diplome şi contracte, plastografiate toate în ajun. Le-am fluturat pe sub nas şi o diplomă de bac, dragalaşă foc, cu specializarea gestiune. Falsă şi ea. Îmi place să trăiesc periculos, ce să zic? (Agnes Desarthe, Mănâncă-mă)
5. În secolul al optsprezecelea trăia în Franţa unul dintre cei mai geniali şi mai detestabili bărbaţi dintr-un veac nu sărac în personaje geniale şi detestabile. Povestea acestuia va fi istorisită în rândurile ce urmează. I se spunea Jean-Baptiste Grenouille, şi dacă spre deosebire de numele altor monştri geniali precum de Sade, Saint-Just, Fouche, Bonaparte ş.a., al său e azi uitat, lucrul nu se întâmplă fiindcă Grenouille n-ar fi fost pe măsura aroganţei, dispreţului de oameni, scârbăvniciei,pe scurt a netrebniciei acelora, ci fiindcă atât geniul cât şi ambiţia lui se margineau la un domeniu care nu lasă urme în istorie: la trecătorul imperiu al mirosurilor. (Patrick Suskind, Parfumul)
6. – IMAGINAŢIA NU ÎNSEAMNĂ MINCIUNĂ.
Crastaing urla chestia asta fără să ridice vocea.
- Imaginaţia nu înseamnă minciună!
Servieta lui scuipa lucrările noastre pe catedră.
- O faceţi dinadins?
Nimeni nu o făcea dinadins. Ar fi însemnat să fii într-o ureche ca s-o faci dinadins.
- De câte ori trebuie să v-o spun?
Trecuseră treizeci de ani şi el încă o mai repeta:
- Imaginaţia nu înseamnă minciună. (Daniel Pennac, Domnilor copii)
7. Ai grijă ce-ţi doreşti. Eu am simţit aceasta pe pielea mea. Dorinţele sunt brutale şi neiertătoare. Îţi ard limba de îndată ce le-ai rostit şi nu mai poţi să le retragi. Te dor şi puroiul din ele coace, te bântuie ca nişte fantome. Mi-am pus prea multe dorinţe în viaţa mea – prima la vârsta de opt ani. Nu o dorinţă cum ar fi o îngheţată sau o rochie pentru petrecere sau un păr lung şi blond; nu. Altceva, felul acela se dorinţă care face să tremure carnea pe tine, apoi ţi se aşează în fundul gâtlejului ca un broscoi roşu hrăpăreţ, care te sufocă până când nu o spui cu voce tare. (Alice Hoffman, Regina de gheaţă)
8. Am avut întotdeauna nostalgia locurilor unde am trăit cândva, a caselor şi a cartierelor acelora. (T. Capote, Mic dejun la Tiffany)
9. Într-o zi de august a dispărut un om. Aflat în concediu, plecase într-o călătorie de’o jumătate de zi cu trenul, spre malul mării, şi de atunci nu s-a mai auzit nimic de el. Atât cererea de căutare adresată poliţiei, cât şi anunţurile din ziare s-au dovedit zadarnice. (Kobo Abe, Femeia nisipurilor)
10. ARAZ Devenise motoul lor, iar Jonesy nu îşi putea aduce aminte pentru nimic în lume care îl spusese primul. Răzbunarea-i o curvă, ăsta era al lui. Trage-mi-o, Freddy, şi o jumătate de duzină de alte obscenitaţi şi mai colorate porniseră de la Beaver. Henry fusese cel care îi învăţase să spună: toate lucrurile la vremea lor; genul de prostii Zen care îi plăceau lui Henry de când erau copii. ARAZ totuşi; cum rămâne cu ARAZ? A cui fusese această găselniţă? (Stephen King, Capcană pentru vise)
11. Printre alte lucruri, m-am apucat de fumat. Ana spune că ar trebui să încetez cu chestia fată bună/ fată rea şi are, evident, dreptate, dar, uneori când am o ţigară în mână, străzile sunt periculos de pustii şi am băut câteva pahare după o zi de lucru şi observ luminile aprinse în diverse apartamente, scări şi clădiri întregi luminate, sclipiri roşii pe cer, mă gândesc la nopţile de pe insulă când eram mulţumită să stau singură afară ascultând sirenele de ceaţă în întunericul acela plăcut şi să gust aerul dulce-sărat. (Aiobheann Sweeney, printre altele, m-am apucat de fumat)
12. Prima chestie pe care v-o pot spune e că stăteam la şase fără lift şi, pentru madam Roza, cu toate kilogramele care atârnau pe ea şi numai două picioare, câte avea, era un adevărat izvor de viaţă zilnică, plină de griji şi necazuri. (Romain Gary, Ai toată viaţa înainte)
Sunt invitaţi la începuturi preferate boghi, masa pustie, rontziki şi oricine altcineva o mai vrea.
Ma bucur mult ca ai raspuns si tu, mai ales ca ai pus si un King. Si ecranizarea a fost buna. Chiar una dintre cele mai bune ecranizari recente, pot spune ca mi-a placut mai mult decat cartea. Vad ca avem preferinte comune si la Cotidianul, 7,8,11,12, foarte bune. Si iti multumesc si aici ca ai transformat totul intr-o leapsa, abia astept sa citesc si in rest.
A iesit chiar frumos, nu-i asa?
Când am văzut promoul pe hbo am fost extaziata, habar nu aveam că fusese ecranizat. Jonesy mi-a plăcut cel mai mult. Din filmele făcute după cărţile lui, face parte din puţinele care îi cinstesc talentul alături de green mile, children of atlantis, shawshank’s redemption, the mist. Apocalipsul care merită o ecranizare bună, e o tristeţe, iar rose red e de-a dreptul hilar pe alocuri.
Transformarea o fost plăcerea mea, n-ai de ce să îmi mulţumeşti. :)
Da, ä ieşit tare fain. Marea satisfacţie ä fost sa mă întorc la cărţile care mi-au plăcut – mi-am dat seama că aş vrea sa le recitesc pe unele..
Abia aştept ziua de joi – mergem la nottara sa vedem dramatizarea romanului Ai toată viaţa inainte.
eu o sa ma joc aici, daca ma lasi, doar ca n-o sa dau si numele cartilor, poate ghiceste cineva:)
1. “Odata, pe vremea cand aveam sase ani,am dat peste o poza minunata, intr-o carte despre padurile virgine, numita <>. Infatisa un sarpe boua care inghitea o fiara salbatica.”
2.” Domnul Jones, proprietarul fermei <>, a pus zavoarele la cotetele de gaini pentru noapte, dar, cum bause peste masura de mult, a uitat sa astupe si deschizaturile pentru ciugulit.”
3.”Seara de ramas bun, la Berlin, s-a incheiat asa cum trebuia sa se incheie: cu corpul slabanog al dentistului intins de-a latul patului, cu capul lui afundat in sanul gigantic si umed, a carui pereche fusese retezata cu sabia, demult, de un husar beat. Mai inainte, golise sase halbe, daduse de baut oricui intra in berarie, ciocnise si se imbratisase cu cunoscuti si necunoscuti, ce vacarm!…”
4.” Femeia?Foarte simplu, spun amatorii de formule simple:un uter, un ovar;o femela:cuvantul acesta e de-ajuns pentru a o defini. In gura unui barbat, epitetul <>rasuna ca o insulta; cu toate aceastea barbatul nu se rusineaza de propria lui animalitate ci, dimpotriva, e chiar mandru atunci cand despre el se zice<>. Termenul <> este peiorativ nu pentru ca desemneaza <> in natura a femeii, ci pentru ca o incadreaza in sex;…”
5.” Pare din ce in ce mai probabil ca voi efectua intr-adevar expeditia care imi preocupa imaginatia de cateva zile incoace.S-ar cuveni sa spun ca este o expeditie in care voi porni de unul singur, bucurandu-ma de confortul Fordului domnului Farraday; o expeditie care, asa cum o vad de pe acum, ma va purta prin multe din regiunle frumoase ale Angliei inspre West Country si s-ar putea sa ma tina departe de Darlington Hall pentru vreo cinci sau sase zile.”
6.”Frate-meu Jem mergea pe treisprezece ani cand si-a fracturat rau de tot bratul, ca cot.Dupa ce s-a vindecat si dupa ce temerile ca n-o sa mai poata juca fotbal niciodata i s-au risipit, mai ca-si uitase necazul.(…) Dupa ani si ani, cand ne puteam ingadui sa rascolim trecutul, am revenit nu o data asupra imprejurarilor care dusesera la accident. Eu sustineam ca familia Ewell fusese pricina, dar Jem, cu patru ani mai mare decat mine, pretindea ca totul incepuse cu mult inainte. Anume, din vara aceea cand venise la noi Dill si ne-a dat ideea sa-l starnim pe Bau Radley din barlogul lui.”
va urma :)
Esti o teroristă de cititoare. N-am ghicit decât ferma animalelor. Şi farraday ăla îmi sună familiar..
Ce idee faină! Murakami şi Suskind sunt la categoria: citit, plăcut, de la început până la sfârşit :)
Alice Hoffman n-am citit, dar începutul îmi place f mult!
O să scormonesc şi eu prin memorie şi bibliotecă după începuturi :D
Mulţam!
De nada :) Trebuie să citeşti Hoffman, e fascinantă. Ö metaforă splendidă a urâtului şi frumosului din noi.
Din păcate, eu nu rețin începuturi de cărți. Eu „trăiesc” mai mult senzorial decât rațional cărțile! Încep să-mi notez câte ceva din ele abia după ce le pătrund, câteva zeci de pagini mai încolo. Aș fi un pic nesincer să răspund acum la această invitație, pentru că tot ce aș face ar fi să iau câteva cărți de pe raft, aproape la întâmplare, și să le extrag pe blog prima frază. Or asta nu înseamnă că prima lor frază mi-a rămas cu adevărat în minte și abia aștepta ea o leapșă ca asta ca să o fac cunoscută. Chiar țin să fiu onest. Dar invitația ta are numai efecte benefice, nu mă îndoiesc de asta. Pe unii îi va face să redeschidă niște cărți plăcute lor, pe alții să le recitească până la capăt, iar pe ceilalți să afle, să ia la cunoștință și să se apuce de ceea ce încă nu au citit. :)
De unde “12 începuturi care mi-s aproape”, ci nu “care mi-au rămas aproape” cum fusesem tentată sa scriu. Mi-am pus problema onestităţii, dar pentru foarte scurtă vreme. Unul dintre criteriile pe baza cărora aleg ö lectură e începutul. Sunt ordinar de superficială, da. Iar ö leapşa este şi trebuie să fie doar ö leapşa, nu ö probă de etică.
Mulţumesc de explicaţii, exista pericolul să cred că m-ai “refuzat” doar fiindcă sunt blondă. :))
Ca sa nu fiu prost-înţeleasă. Încerc sa nu judec oamenii şi ne/faptele lor, mai ales necunoscuţii. Încerc. Şi mi-e cu atât mai uşor, atunci când se justifică ei înainte ca eu să am vreme de interpretări.
cum, nu ghicesti nr 1?scormoneste prin memorie, e colo:)
am scormonit. nada.
Pingback: Începuturi... | Rontziki