dedicată orei25 şi cercetătorilor iglunari
această iarnă zănatică
cu zăpezi spulberate pe cer şi
leagăne de viţă de vie uscată
ar trebui interzisă celor care visează mai
degrabă ziua ar trebui să fii mai presus de tine de
treptele pe care ţi le construieşti răbdător peste care
mângâi pe furiş transfigurat paşii nefăcuţi ar trebui să
dărâmi totul
să-ţi ridici o pârtie concavă de zahăr nu vrei
să recunoşti că există chiar şi în sângele tău de zmeu
un mic pitic glucofil ar trebui să recunoşti
şovăielile tale tăcerile tale pot fi punţi ori pot fi buline roşii
bolnave de-o linie albă ar trebui să împuşti
iarna asta candrie să-i faci ferfeniţă cerul înzăpezit
să te întorci printre laţe de nori
înapoi în igluul tău de zahăr
Like this:
2 bloggers like this post.
vaaaai! mulţumim :) cercetătorii iglunari sunt ferfeniţă de emoţie, aşa dedicaţii n-au mai primit. şi foarte bine ai descoperit, zilele astea am sădit în zăpadă foarte multe cristale de zahăr, sperăm să iasă din ele flori de gheaţă dulci.
>:D<