Dragi oaspeţi ai părţii luminoase, vă aduc la cunoştintă scurt pe doi că sunt aproximativ bine sănătoasă, am o tonă şi cinci ciute de kile de învăţat pentru licenţa care vine precum un expres către mine şi eu… eu… e….

Urăsc tezele unice şi aş dori să-l trimit duios şi respectuos la origini pe cel/cea care-o avut ideea asta splendidă. (E contagioasă treaba – fi’miu mă urăşte pe mine, tot / şi din cauza lor, a tezelor.)

Aceleaşi calde sentimente transmit inventatorului muncii la treizeci de Celsiuşi, respectiv condiţii termice favorabile pentru exclusiv două activităţi şi anume răţoială în piscină cu o îngheţată indecent de mare pe lângă situaţie şi bălăngăneală într-un hamac fixat la umbra unui oarecare arbore preferabil bătrân, dar nu foarte, ca să ţină, cu o licoare răcoritoare (pe bază de hamei au ba) în preajmă…

Însă în loc să mă scald eu, s-o scăldat telefonul meu – nu vreţi să ştiţi unde – astfel că acum îl privesc descompus cum îşi bronzează fiecare piesă mică mică, întrebându-mă dacă va mai fi vreodată la fel…

Hmm… ce mai e?

Aş vrea să fie interzisă meseria de vânzătoare şi profit de ocazie să-mi dau seama de ce e mai fain să faci shopping la supermarket – fiindcă n-ai de-a face cu aproape nicio tută, nesimţită, hoaţă sau altă specie înrudită…

Duminică am constatat (tardiv întradevăr) că Bucureştiul nu are niciun parc de distracţii amenajat civilizat în care să aibă loc de desfăşurare şi divertisment în weekend suflarea tânără şi încă necoruptă a preapopulatei capitale. Foarte trist.

Cineva să mă oprească, ‘nainte să încep să vorbesc despre campania electorală sau despre faimosul manual «subiecte pentru tezele unice», care li se bagă volens nolens elevilor în maculatura de studiu şi în care greşelile abundă precum…

Aşa… mulţumesc mult.

Mă duc la o ţigară.

Santé!

(tic sunt iniţialele mele…)