(Fre)donez – experienta mea de donator

Toata noaptea m-am perpelit, in vis, cu gandul la ingrozitorul supliciu la care urma sa fiu supus dis-de-dimineata. La sase si-un pic nu m-a mai trezit pisicul adoptat pe post de cocos cantator la ore imposibile ci aceeasi groaza organica la gandul ca voi da, la propriu, 10% din sangele meu. “Las’ ca-i o cauza buna, toata lumea gandeste ca tine si de aia e mereu criza de sange prin spitale si o multime de oameni risca sa moara din indiferenta noastra a tuturor” imi zicea constiinta, bat-o vina. Iar eu, nu si nu, daca oi avea vreo boala de inima si ma ia cu lesin pe-acolo, ce-oi face? Noroc ca femeia mea are si curaj in dotare; nu m-a slabit, toata seara si toata dimineata cu argumente care aratau scurt pe doi ca toate scuzele pe care le imaginam ca sa NU mergem sa donam sange sunt scuze de, pardon, rahat. Asa ca m-am dus… mai mult de rusine, si cu sentimentul clar ca am fost manipulat (radeti, dar asta-i adevarul, instinctul de conservare in exces inseamna paranoia).

Ea nu m-a bagat prea tare in seama, stia ca-s pe campii si bine a facut. Am ajuns fulger la locul faptei (drumul il stiti deja), unde ne-a luat in primire o armata de asistente si doctori. Oamenii astia functioneaza ca intr-o adevarata industrie. Intr-o ora am fost intervievat, analizat, consultat, intepat, transfuzat. Trec peste aspectul ante-decembrist al salilor de asteptare si de consult; sa va zic ceva de “dimensiunea umana” a sujetului ce-l dezbatem. Medicii lucrau pe banda rulanta, cu loturi de donatori, iar tratatamentul primit a fost in general peste media cu care esti obisnuit in unitatile medicale din Romania. O asistenta de la laboratorul de predonare si fisa medicala mi-au spus, verbal si in scris ca-mi multumesc in numele oamenilor care vor beneficia de sangele meu. Asta m-a flausat rau de tot.

M-au pus pe un fel de pat. Am decis sa ma uit pe geam la niste copaci din care atarnau, gata sa cada, frunze rascoapte de toate culorile. Am zis ca nu vreau sa vad cum ma inteapa cu acul ala si nici punga cu sange cum se balanseaza in ritmul batailor mele de inima. Durerea a fost scurta, dupa care n-am mai simtit nimic, decat o presiune usoara, de la garou. Intre timp donatorii veneau si plecau, majoritatea rude ale unor pacienti. Ceea ce arata adevarata dimensiune a problemei. Cand in capitala tarii ai vreo cateva mii de cazuri de bolnavi care au urgenta nevoie de sange si la singurul centru de recoltare se aduna cu greu cateva zeci de donatori, atunci iti dai seama cat de disperata este nevoia de donatori.

Dar sa termin cu experienta mea de prim donator fricos. Nu-s de un fizic foarte solid, ba chiar cam astenic si pot sa spun ca nu doare, nu ametesti, nu ti se face rau. Te simti pur si simplu…mai usor; ti-e foame si sete si simti de-a lungul zilei o usoara toropeala, o stare de “plutism” cum o definea doctorita care m-a consultat pe mine. Dupa donare am plecat la serviciu (unde-s altii care sug sange, in scop ignobilJ). By the way, beneficiile unui donator sunt: abonament de transport in comun cu 50% reducere pe o luna, o zi libera la job (ziua respectiva) si cred ca niste tichete de masa, pe care eu nu m-am dus sa le iau. Am luat-o in schimb pe Brightie si ne-am dus la metrou, eu mai volubil ca niciodata, ea – suparata ca n-o lasasera sa doneze, nerealizand insa ca prin hotararea ei de azi pe maine ca “ma duc sa donez, orice ar fi” m-a urnit si pe mine, ceea ce-i in sine o mare realizare, credeti-ma, fiindca eu ma cunosc!

Va zic asa: daca vreti sa faceti o fapta buna, care chiar sa conteze si care va costa o ora – doua de timp si un pic de bunavointa, mergeti si donati. O sa va simtiti mai bine fizic (sangele se reimprospateaza in 24 de ore, deci e ca un fel de re-fill natural), o sa va simtiti mai bine ca oameni. Nu va face nimeni statuie, dar poate vede Cineva, si poate intr-o zi, cand voi sau cineva drag va avea nevoie de cateva picaturi de sange ca sa traiasca, un alt om va fi acolo la timp, gata sa le ofere. Daca nu v-am convins inca, va face Brightie o vizita si va garantez ca maine dimineata va prezentati la centrul de recoltare fara sa cracniti!