Etichete
Ce ştiu despre încălzirea globală?
Ştiu că eram pe la finele anilor ‘80 la câmp cu mamaia. Era vară, cald, dar era ok. Când ne întorceam acasă, culegeam legume din grădină şi făceam salată mniam-mniam. Acum nu mai sunt nici legume în curte, nici temperatură suportabilă, pământul e galben şi sterp, iar roşiile de la piaţă verzi sub coaja roşie.
Asta e tot ce am nevoie să ştiu ca să mă îngrijorez. Nu am nevoie ca Al Gore să-mi dezvăluie adevăruri neconvenabile proiectate în zeci de grafice şi îmbrăcate în haine de gală academică şi, totuşi, dacă nu aş fi văzut An Inconvenient Truth (Un adevăr neconvenabil pentru non-anglofoni) nu aş fi scris asta acum.
Documentarul realizat de american mi-a strămutat mobila mentală de colo dincolo şi m-a lovit unde era mai moale. Acolo unde stau toate chestiunile acelea pe care fiecare dintre noi le arhiveaza la „o să fac asta mâine”… şi mâine se face poimâine … şi poimâine se face niciodată.
Nu mă interesează de ce fostul viitor preşedinte SUA :) – după cum se autointitulează – e atât de preocupat de problema încălzirii globale, mă interesează că mor de cald şi zilnic inspir un aer toxic.
Ce fac pentru a preveni încălzirea globală?
Mă preocupă a trăi eco de ceva vreme, însă niciodată mai mult ca astăzi. Săptămâna trecută am făcut prima oară voluntariat, respectiv colectare/selectare deşeuri la Băneasa lângă Zoo. Ajutaţi de coordonatorii MaiMultVerde, am strâns 1,5 tone gunoi care au fost trimise la reciclare.
N-am vorbit până acum niciunui cunoscut despre asta, pentru că nu obişnuiesc a mă bate maimuţăreşte cu pumnii în piept atunci când fac ceva, însă filmul lui Al Gore m-a scos din letargie. Pământul se duce naibii la propriu. De ce aş ascunde ce am făcut şi cum m-a făcut să mă simt ceea ce am făcut?!
M-a făcut să mă simt mândră, mândră că nu (mai) fac parte dintre cei care refuză adevăruri inconvenabile, preferând o atitudine convenabilă – a se citi pasivă; o atitudine care vine poate din indolenţă (cazul meu), poate de la premisa că schimbările climatice sunt ciclice şi nu-i nimic ce ar putea face în legătură cu asta. (Şi chiar de lucrurile stau aşa, dă asta liber la poluare?!)
Şi m-a făcut să mă simt tristă, pentru că ridicând bucăţile de sticlă şi scoţând pungile Carrefour din pământ mă gândeam: pentru fiecare dintre aceste 80 de mâini care încearcă să schimbe o mentalitate păguboasă există milioane de mâini care conservă acea mentalitate.
Ce altceva? Reciclez, economisesc (e foarte greu să treci de la a da drumul apei la maxim, habitudine exercitată 30 de ani, la a o lăsa să picure, dar nu imposibil) şi m-am înscris pentru următoarea acţiune MaiMultVerde.
Ce poţi face tu?
Oricât de propagandistic şi trivial ar suna, Pământul e casa noastră. Documentarul lui A.G. ilustrează foarte bine opţiunile: ce alegi între aur şi Terra?
Concret: primul pas e să renunţi la atitudinea convenabilă. Îţi convine ori ba că te afli într-o oală care stă să dea în clocot, tot va trebui să suporţi consecinţele.
Apoi, vezi filmul - An Inconvenient Truth. O să rămâi trăznit cât de gravă e situaţia şi cât de uşor o poţi ameliora. (Dacă nu ai cum să îl procuri, dă-mi un mail, rezolvăm cumva.)
Economiseşte apa şi energia electrică, Pământul nu are resurse inepuizabile şi atmosfera e deja suprapoluată.
În cifre, folosind mai puţină apă caldă, protejezi atmosfera de aprox. 160 kg CO2 / an, CO emis în procesul de încălzire a apei . Mai multe cifre aici .
Foloseşte becuri economice, fluorescente.
Condu mai puţin, la fiecare km parcurs maşina ta emite aprox. 1 kg CO2 în atmosferă.
Reciclează! Dacă faci asta cu măcar jumătate din gunoiul tău, salvezi aerul de 1088 kg CO2 / an.
Atrage atenţia familiei, prietenilor tăi asupra problemei poluării.
avem si noi becuri economice in toata casa, dar cam atat; incercam sa reciclam pungile de supermarket, dar nu cred ca o sa trecem pe microunde in log de aragaz obisnuit, cu gaz. nu suntem prea verzi :(
Yuki, nu-i asa greu sa fii atent sa nu lasi luminile sa arda aiurea si nici nu trebuie sa treceti pe microunde, aia inseamna tot consum – de energie electrica :)))
Las’ ca va inverziti voi incet – incet.
Noi pungile le-am renegat, am luat una de rafie -foarte dragutza si incapatoare- de la Carrefour pe care o luam mereu la noi cand mergem la targuit.
p.s. tot n-am primit numarul ala :)))
cuptorul cu microunde este mai eficient energetic decat cel conventional electric – nu sunt sigur cu cel cu gaz, dar cred ca si acolo
metoda cea mai sigura de a-ti reduce carbon footprint ar fi cred sa te snucizi prin ingropare. restul, sunt compromisuri :)
nope.
totul porneste de la noi astia mici multi si prosti, nu?
uite ca nu mai iau teapa a doua oara.
prima data il credeam pe amaratul ala stupid cu economia lui si cei trei R. numai ca eu n/aveam lumina si apa calda in timp ce marii consumatori se lafaiau in megawatti irositi pentru “productia socialista”.
nope. daca te simti bine sa crezi in asta ok.
lucrurile de acest gen nu se schimba de aici. sau oricat s/ar incerca de aici, e un fel de masochism. pana nu se va crea optiunea ecologista de undeva de sus, masochistii astia mici vor ramane cu satisfactia bicicletei stropite din goana motoarelor din ce in ce mai mari si mai luxoase.
dar, ce spun eu aici? oricum e la fel de inutil pentru tine tot asa cum e si pledoaria ta inutila pentru mine.
marite zeu,
bune si compromisurile decat nimic, zic eu. :)
florin,
aha, ma simt excelent crezand ca trei peturi adunate de mine salveaza lumea.
la nivel micro e vorba de bun simt. elementar.
mi se frange la prima de marii consumatori, de ei trebuie sa se ocupe politicienii. din pacate e invers.
politica nu poc a face, ca as face infarct la prima intalnire cu hienele – de scarba.
“masochistii”?
sarisi calul nitel, stimabile.
inca ceva,
gandesti ingust.
ultimu’ studiu zice ca suntem vreo 6.7 miliarde de poluatori individuali si relativ umani.
tot “mici” iti par masochistii?!
tot ce ma straduiam sa iti spun era ca initiativa ta, laudabila de altfel, e complet inutila venind de jos.
poluarea produsa exclusiv de noi cei 6,7 miliarde e infima fata de poluare produsa de cativa giganti industriali ( si includ in acest termen tot ).
e adevarat ca si gigantii tot pentru “noi” polueaza, dar daca un produs obisnuit de consum imi aduce un mic avantaj fata de un altul “ecologic” il voi cumpara mereu pe cel care imi va produce avantajul mai mare. MIE PERSONAL, evident. si asta pentru ca nu vreau sa ma chinui, adica sa fiu masochist :P
sa zic….sa nu zic….:D
zic:
ba tu gandesti ingust.
e asa de usor sa afirmi asta :)))
daca tu crezi ca oamenii se vor uni la nivel 6,7planetaromiliardic pentru ecologie cand ei nu sunt in stare sa se uneasca pentru obiective mult mai palpabile te inseli.
si apropo, politicul determina viitorul lumii, oricata scarba ti/ar face. nu masochistii.
nimic mai mult: in lipsa credintei, nu ai nimic.
p.s. programe de genul astuia
http://www.altex.ro/?sec=Protejeaza_mediul_si_primesti_reducere
sunt din ce in ce mai prezente in portofoliul marilor poluatori.
tot ce trebuie e buna vointa, dear, nimic altceva. iar aceasta nu lipseste tocmai cu desarvarsire in ce priveste corporatiile, asa cum ii place majoritatii comode si inerte a crede. ca buna vointa e motivata financiar, mi se frange la prima. rezultatul conteaza.
sti cu ce seamana ce ai spus tu?
“ma pocaiesc la nouaj’ de ani, pacatuiesc pana atunci”–parazitii.
nu mie imi lipseste credinta.
argumente, te rog.
n/am nici un interes.
eu cred ca n-ai argumente.
Pingback: Mersul trenurilor către un Bucureşti pe care să-l iubeşti! « partea luminoasă