Vrei o ţară curată?

Nu ştiu alţii câtă ipocrizie posedă, da’ eu când mă gândesc la mine lamentându-mă despre România cu deştu’  în nu se spune unde, îmi vine să-mi trag un footinthemouth, acicătelea o talpă în bot, să nu mă văd.

Asta a fost partea de mea culpa, să trecem în partea luminoasă; bine că am lăsat profesia de bocitoare în plan secund, ocazional obscur şi, vorba lu’ Stephen King, bine că n-am omorât pe nimeni. J

Azi am dat o raită la www.petitii.ro , unde am găsit o Românie supraîncărcată cu intenţii nobile (plus spamul de rigoare) şi ne-cu-nos-cu-te de cei fără de care n-au nici o şansă de materializare, respectiv marele public.

Ce paradox, să ai puterea de a schimba lucrurile doar cu o semnătură,  

 

 

lucrurile care te bâzâienerveazădeprimădisperă de când ai simţit pe propria-ţi piele – într-un mod nu tocmai plăcut –  că eşti român şi să stai cu degetu’  în nu se spune unde, explicând filosofic sau argotic – în funcţie de posibilităţi – oricui are timp să te asculte că trăieşti într-o ţară de cocoa şi nu pricepi de ce miroase aşa urât ( ?!?!?)…

 

Acestea fiind spuse, dacă vrei o ţară curată şi ai degete libere :P dă un autograf pe pagina dedicată.